O fotografie, amintiri frumoase şi câteva gânduri aşternute într-o carte! Asta e tot ce a mai rămas în urma corului bisericesc din Câlnic. Important este că încă mai există oameni, precum preotul Petru Lupşa care îşi aduc aminte şi preţuiesc amintirile care îi mai ţin vii în sufletele celor rămaşi pe coriştii de altă dată.
S-au împlinit 100 de ani decând s-a reuşit minunea de a face corul nemuritor. O fotografie, căci despre asta este vorba! O fotogafie în care membrii corului de la Câlnic şi-au adunat visele şi cântecele. „La Parohia Ortodoxă Română din Câlnic se păstrează o fotografie a corului mixt, realizată în 1909, fapt atestat de înscrisul de pe verso.
Despre această fotografie dar şi despre ceea ce a însemnat corul din Câlnic vorbeşte şi prof. Vasile Ioniţă în „Monografia Câlnicului“, Editura Timpul 1997. Ar trebui să îi mulţumim şi preotului Valentin Popovici pentru tot materialul pus la dispoziţie“, spune preotul Petru Lupşa.
Anii au trecut uşor, însă urmaşii coriştilor încă privesc cu mândrie la fotografia ce le aduce aminte de străbuni şi de faptele acestora, şi tocmai din acest motiv au apelat la Jurnal CS pentru a putea face posibilă ca această simplă amintire să prindă viaţă şi să fie cunoscută de întreg judeţul Caraş-Severin.
„Ultimul din şirul dirijorilor corului bisericesc din Câlnic a fost Sorin Ungureanu (Domăschin) care a reîmprospătat componenţa corului cu elevi ai Şcolii din Câlnic sau din Reşiţa. A avut mare succes. Elevii terminând şcoala şi fiecare a plecat pe drumul lui“, a mai spus preotul Lupşa.
Anca Preda
[email protected]