Numai că noi n-am avut parte decât de un Executiv şovăielnic care, din interes electoral, a preferat să le cânte în strună sindicatelor. De fapt, ştiţi prea bine ce am avut. Sau ce avem. Însă nu vă lăsaţi înşelaţi, cabinetul Boc nu dă acum dovadă de curaj real prin măsurile pe care le ia. Este doar cel al disperării.
Ca proverbialul înecat, se agaţă de orice scândură, iar FMI i-a dat una. Acum depinde de noi dacă suntem capabili să înotăm până la mal. „Remorcherele“ europene sunt ocupate să salveze trirema grecească, nu pluta mioritică.
Guvernul nostru a preferat să ignore părerile specialiştilor iar acum tot ce înseamnă conducere a ţării se comportă de parcă nu ar fi trăit în ţara asta până acum. Ba da, au trăit aici şi puterea şi opoziţia. Doar era an electoral, iar partidele se întreceau toate în a face promisiuni care de care mai extravagante. Cine ar fi avut curajul să meargă pe o platformă de austeritate? Şi, chiar dacă ar fi fost, cine l-ar fi votat?
Degeaba ameninţă acum sindicatele, şi ele au partea lor de vină. Chiar şi cea mai timidă propunere de reducere a personalului sau de îngheţare a salariilor, într-o perioadă în care probabil nu ar fi fost nevoie de măsuri atât de drastice ca acum, a fost întâmpinată cu atacuri furibunde şi ameninţări cu ieşirea „ţării“ în stradă. Acum, duritatea soluţiei îi şochează; şi au de ce să fie năuciţi, reducerile preconizate vor fi o lovitură grea pentru milioanele de români din sistemul bugetar.
Revenind la politică, Opoziţia nu stă degeaba şi pregătește o nouă moţiune de cenzură. E o ocazie prea frumoasă ca să le scape. Tot ce mai trebuia pentru ca acest jalnic tablou să fie complet era o doză de prostie naţionalistă; evident, o avem şi pe asta.
Românul începe să se întrebe, cu patriotică indignare, cum de-şi permite FMI-ul să-i spună cum să-şi conducă ţara. Având în vedere cât de jalnic ne-am descurcat singuri, aş spune că da, au voie. Nu de alta, dar la ei politica, adevărata politică, nu se face sub spaima străzii.
Nina Curiţa