REŞIŢA – Pentru câţiva litri de ţuică, proprietarii de cazane nedeclarate sau persoanele neavizate care vând alcool riscă amenzi usturătoare.
Codul Fiscal îi obligă pe producătorii de ţuică şi pălincă să se înregistreze la Direcţia Regională Vamală şi să plătească accize în funcţie de cantitatea produsă. Dacă în trecut vameşii erau cei care, la solicitarea producătorilor, sigilau şi desigilau cazanele de răchie ori de câte ori era nevoie, de ceva vreme lucrurile s-au schimbat. Potrivit noilor prevederi legale, gospodăriile individuale care produc pentru consumul propriu ţuică şi rachiuri au obligaţia de a depune, până la data de 15 ianuarie a anului următor celui în care se produce, o declaraţie la autoritatea vamală teritorială pe raza căruia îşi are domiciliul. Notificarea trebuie făcută, pe proprie răspundere, în termen de trei zile de la finalizarea procesului de producţie. Cu alte cuvinte, înregistrarea cazanelor de ţuică pentru plata accizei pică în sarcina producătorilor individuali. Producătorii de ţuică din Caraş-Severin nu se înghesuie însă să-şi înregistreze instalaţiile şi nici să-şi declare cantităţile produse. Cei care o fac „uită“ să treacă şi cantităţile corecte.
În ultimii patru ani, la Direcţia Regional Vamală – Biroul Vamal Caraş-Severin s-au înregistrat ca producători individuali de ţuică şi rachiuri de fructe 346 de persoane. Curios este faptul că dintre acestea s-au declarat active în 2011 numai 46 de persoane, un an mai târziu erau cu 26 mai multe, pentru ca în 2013 numărul acestora să ajungă la 170. În primele nouă luni ale lui 2014, puţin peste 100 de cărăşeni au depus la autoritatea vamală declaraţia de identificare, însă, potrivit declaraţiilor şefului Biroului Vamal Reşiţa, Doru-Bujor Bonchiş, numai 11 dintre aceştia şi-au şi manifestat intenţia de a face răchie la cazan.
De ce situaţia stă aşa, iar numărul producătorilor este atât de mic? Poate pentru că statul ia destul de mulţi bani de la producătorii de rachiuri. Pentru ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 de litri de produs pe an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, respectiv 500 de euro/hl alcool pur. Asta înseamnă că pentru 50 de litri de ţuică, cu o tărie de 36 de grade, producătorul trebuie să plătească 426 de lei, şi 592 de lei – pentru ţuica de 50 de grade.
Amenzile pentru proprietarii care nu îşi declară cantităţile de ţuică sunt cuprinse între 20.000 şi 100.000 de lei, iar pentru cei care nu-şi depun declaraţiile individuale – între 2.000 şi 5.000 de lei. Sancţiunile cresc odată cu gravitatea faptei, contrabandiştii riscând chiar şi închisoarea. Dacă în cazul celor care fac trafic cu alcool vameşii sunt de neînduplecat, în cazul micilor producători autorităţile mai închid ochii. Pentru a evita situaţiile de acest gen, pe parcursul anului, reprezentanţii Direcţiei Regionale Vamale se organizează în echipe şi pleacă prin judeţ pentru a sta de vorbă cu proprietarii de cazane, pe care-i informează asupra obligaţiilor fiscale pe care le au.