În timp ce „grănicerii“ se luptă pentru clădirea „Formin“, alţii scot bani frumoşi din imobil. Scriam, într-una din ediţiile anterioare, despre şirul interminabil de acţiuni pe care reprezentanţii Comunităţii de Avere le desfăşoară pentru a-şi recupera cele peste 100.000 de hectare de fond forestier.
O muncă de Sisif, având în vedere că ceea ce pare câştigat la un moment dat, se complică pe parcurs şi demersurile sunt reluate. Iată că situaţia nu este diferită nici în ceea ce priveşte redobândirea clădirilor care au aparţinut foştilor grăniceri. Până acum, singura clădire câştigată este cea în care îşi are sediul Comunitatea, imobil aflat în vecinătatea parcului caransebeşean „Gen. I. Drăgălina“.
Până în momentul de faţă, singura clădire câştigată este cea în care îşi are sediul Comunitatea, imobil aflat în vecinătatea parcului.
Dar nici aici situaţia nu este aşa cum şi-ar dori proprietarii, pentru că în imobil funcţionează încă Arhivele Statului, prezenţă ce determină un regim strict, riguros. Mai mult, deşi nu sunt proprietari în totalitate, reprezentanţii Comunităţii de Avere sunt cei care plătesc impozitul pe clădire.
Situaţie complicată şi în cazul altui imobil solicitat, clădirea „Formin“-ului. De curând, Comunitatea a cerut revizuirea dosarului privind retrocedarea clădirii, solicitare respinsă până acum de toate instanţele de judecată.
Demersul a fost respins, dar solicitanţii şi-au luat o măsură de siguranţă: au înscris în Cartea Funciară procesul de revizuire, pentru a bloca orice „mişcare“ privind clădirea, până la epuizarea tuturor căilor de atac. Aici apare însă o nouă surpriză: s-a constatat că în Cartea Funciară sunt înscrise o serie de împrumuturi făcute de o firmă timişoreană, S.C. AV Investments S.R.L., în contul clădirii.
În perioada 2005-2007, firma amintită a împrumutat, în cinci tranşe, echivalentul în lei al sumei de 1,6 milioane de euro, cei mai mulţi bani venind de la Banca Italo-Română din Timişoara.
E lesne de înţeles că urmaşii grănicerilor sunt revoltaţi de faptul că altcineva profită de pe urma acestui imobil şi sunt decişi să ajungă până la Strasbourg cu solicitările lor.
Iulius Pîrvu