REȘIȚA – Căutaţi orice vreţi printre cei din jurul vostru, dar nu sperați la încredere. Ar fi o pierdere de timp…
Ca naţie, stăm foarte prost la acest capitol și nu avem încredere în cei de lângă noi, în societatea în care trăim, iar în noi mai deloc. Şi dacă avem, sigur se întâmplă ceva care te face să îţi dai palme şi să te simţi ultimul fraier încrezător.
Nu avem încredere în învăţământ și în dascăli. Dacă elevul ia o notă mică, este clar: profesorul are ceva cu el. Dacă ni se uită cineva urât la odraslă, imediat dispare încrederea în resursa umană care se regăseşte în acest sistem. Sigur, şi mulţi profesori sunt cum sunt, nişte roboţi care aplică o curiculă încărcată şi bolnăvicioasă, tratând, la rândul lor, elevii tot ca pe o resursă. De fapt, aplică orice, mai puţin ceea ce ajută la dezvoltarea gândirii. Când vine vorba de medici şi spitale, avem mereu dubii. Dacă ne doare ceva, prima întrebare este tradiţionala „ştii pe cineva?“. Pentru că nu avem încredere să mergem direct să ne vedem de sănătate. Practic, noi nu mergem la spital, mergem la un doctor recomandat.
În administraţie ce încredere să avem? Întâlnim atâția şmecheraşi, pe care noi îi alegem de altfel, cărora fotoliile le dau senzația puterii. Iar acolo unde lipsesc şmecheraşii, găsim câte unul care se gândește și la viitor, care vrea să facă dar nu are cu cine, sau dacă are cu cine nu are cu ce. Iar lucrurile astea sunt valabile în orice instituţie publică, tot mai căutate pentru salariile mari primite pentru a fi arogant și cu cel care lucrează la privat, și cu cetăţenii de rând. Unde să mai punem incompetenţa consecinţă a nepotismului, apartenenţei politice şi mentalităţii de clan? Şi toate astea ne transformă într-un fel de pariori ai variantelor, doar că pariul se face pentru lozul greşit.
Nu avem încredere în politicieni, în Parlament, Guvern sau Preşedinţie. Nivelul competențelor celor care ne conduc și bagajul de măsuri sunt înspăimântătoare, aşa că încercarea de a construi o relaţie de încredere cu ei este din start sortită eşecului.
Nu avem încredere nici în presă, deși toată lumea este dependentă de ea, fie și indirect. Jumătate dintre ştiri sunt privite cu scepticism, ca să nu mai vorbim de pseudojurnalismul practicat cu efervescenţă. Nu avem încredere în poliție, justiţie, bănci, CFR, sport, nu credem în șansele noastre de a avea un viitor apropiat mai bun. Suntem stresaţi, speriaţi, debusolaţi, îngrijorați pentru ziua de mâine. Iar zilele astea mai credem doar în moaștele Sf. Parascheva.
În rest, nu avem încredere în nimeni şi nimic și, deși avem toate motivele să fim așa, asta nu e bine. Avem o problemă în primul rând cu noi ca indivizi. Aşa că nu cred că ar fi rău să avem mai multă încredere: în ceea ce facem, în ceea ce gândim, în anumiţi oameni, chiar în idei. Pentru că o naţie lipsită de încredere va fi uşor manipulabilă. Iar când eşti uşor influenţabil, pe cine mai interesează să investească sau să facă ceva pentru încrederea ta?
JCS-Nina Curița
FOTO: Pinterest
