Caraş-Severin, Romania
Tag

Resita

Browsing

Pentru a păstra (parțial) spiritul materialelor pe care le scriu pentru acest cotidian, fac din start precizarea că semnătura mea e de găsit doar în ultimele 857 ediții, ceea ce reprezintă 8,57% din totalul celor 10.000 pe care le împlinește, azi, Jurnal de Caraș-Severin. Diferența de 91,43% o reprezintă în schimb edițiile pe care le-am parcurs înainte a mă alătura echipei, când din postura de simplu cititor, când din cea de colaborator ocazional, de client sau de redactor al unui sau altui ziar concurent.

În 2016 am început drumul în jurnalismul sportiv. Au trecut 10 ani în care am scris despre fotbal, handbal, atletism, marș, natație, baschet și despre multe alte discipline sportive, de la competițiile locale până la cele naționale. Am scris cronici de meci, am urmărit competiții, am stat de vorbă cu sportivi și antrenori și am încercat, de fiecare dată, să duc mai departe povestea lor către cititori.

Unele numere sunt mai mult decât cifre. 10.000 înseamnă oameni, povești, emoții și momente care au rămas în istoria unui județ. De-a lungul timpului, Jurnal de Caraș-Severin a fost martorul schimbărilor prin care a trecut comunitatea noastră. A scris despre bucurii și reușite, despre probleme și oameni care au avut curajul să vorbească, despre locuri și povești care altfel poate s-ar fi pierdut!

10.000 de apariții-un număr impresionant, greu de cuprins, dacă stai să te gândești. Dar, în spatele celor 10.000 de ediții ale acestui ziar nu stau mii de titluri și milioane de cuvinte. Stau oameni, întâmplări, dimineți grăbite, serii târzii la corectură, informații care trebuie verificate, machete făcute și refăcute și, mai presus de toate, dorința de a pune în fața cititorului informația corectă și la timp.

Am venit în 2022, când povestea acestui ziar avea deja în spate mii de dimineți, pagini, oameni, bucurii și încercări. Dar am venit și, fără să-mi dau seama, am rămas cu sufletul. Și aleg să rămân o viață. Pentru că Jurnal de Caraș-Severin nu a mai fost, în timp, doar locul în care muncesc. A devenit un loc pe care îl iubesc, pentru care lupt, sper și cred!

Pentru mine nu a fost deloc ușor, mai ales că am avut… „privilegiul“, să-i spunem, de a fi cel mai tânăr redactor-șef din întregul trust Informmedia, ce se întindea pe atunci în Austria, Elveţia, Ungaria și România, și misiunea deloc ușoară de a duce mai departe un ziar concurând cu alte două publicații puternice: Sud Vest si 24 de ore. Şi l-am dus până azi!