Apariția celei de-a 10.000-a ediții tipărite a publicației „Jurnal de Caraș-Severin” dovedește nu doar statornicia gazetarilor și a echipei manageriale, ci și relația de încredere pe care au construit-o cu locuitorii Banatului de Munte!
De-a lungul anilor, „Jurnal de Caraș-Severin” nu a consemnat doar evenimente, oameni și decizii, ci a păstrat, zi după zi, o parte din memoria vie a acestui județ. Într-o epocă în care informația circulă cu o viteză fără precedent, iar adevărul este adesea pus în competiție cu zgomotul, emoția sau superficialitatea, existența unui ziar care a ajuns la ediția cu numărul 10.000 este o performanță care merită respect!
Un ziar care ajunge la numărul 10.000 nu mai este doar o simplă publicație. Devine parte din memoria locului. Jurnal de Caraș-Severin a fost, timp de decenii, acolo unde s-a scris, unde s-au întâmplat zi de zi evenimente, unde s-a derulat povestea comunității noastre. A consemnat oameni și destine, bucurii și încercări, schimbări și momente care au marcat Reșița și întregul județ. Faptul că ele au fost scrise și păstrate înseamnă că o parte din ceea ce am trăit nu se pierde.
Jurnal de Caraș-Severin a crescut odată cu județul și a fost prezent, zi de zi, în viața comunității. A relatat despre oameni, despre problemele lor, despre realizări și despre ceea ce trebuie schimbat. Acesta este rolul unei publicații locale: să fie aproape de cetățeni și să nu uite niciodată pentru cine scrie.
Lucrez cu ziarul în fiecare zi. Îl așez în pagină, îl verific, îl pregătesc și, la final, îl trimit mai departe. Pentru mine, procesul a fost întotdeauna foarte concret: ai o ediție de făcut și trebuie să fie gata. Corect, clar, la timp. Dar după ani de zile începi să înțelegi că lucrurile nu sunt chiar atât de simple.
Pentru mine, ziarul înseamnă o parte importantă din viața mea. Înseamnă ani de muncă, înseamnă oamenii cu care am muncit, bucurii, întâmplări…
REȘIȚA – Lucrările pentru amenajarea unei noi fântâni arteziene de pe Aleea Șurianu din Reșița au început, muncitorii lucrând în această perioadă la baza construcției. Este vorba despre o fântână, care va beneficia și de iluminat arhitectural, similar conceptului implementat la fântâna din Microraionul 3!
Astăzi este despre noi, despre forța presei care își respectă acest statut și despre puterea de nestăvilit a cuvântului, prin care, biblic, toate s-au făcut. Cuvântul poate înălța, dar poate și arunca în mocirlă, fără să fie trivial, vulgar sau jignitor.
Pentru a păstra (parțial) spiritul materialelor pe care le scriu pentru acest cotidian, fac din start precizarea că semnătura mea e de găsit doar în ultimele 857 ediții, ceea ce reprezintă 8,57% din totalul celor 10.000 pe care le împlinește, azi, Jurnal de Caraș-Severin. Diferența de 91,43% o reprezintă în schimb edițiile pe care le-am parcurs înainte a mă alătura echipei, când din postura de simplu cititor, când din cea de colaborator ocazional, de client sau de redactor al unui sau altui ziar concurent.
În 2016 am început drumul în jurnalismul sportiv. Au trecut 10 ani în care am scris despre fotbal, handbal, atletism, marș, natație, baschet și despre multe alte discipline sportive, de la competițiile locale până la cele naționale. Am scris cronici de meci, am urmărit competiții, am stat de vorbă cu sportivi și antrenori și am încercat, de fiecare dată, să duc mai departe povestea lor către cititori.