Jurnal CS: Vă aflaţi în familia Clubului Sportiv Şcolar Reşiţa. Cât de legată sunteţi de C.S.Ş.R.?
Stela Enache: Sunt foarte legată. Am început cu înotul, cu domnul Ioan Schuster. A fost primul meu antrenor. M-am specializat în probele de spate. Din păcate, bazinul nu era foarte curat. Şi, am renunţat. Domnul Schuster a venit la părinţii mei, să-i convingă să mă lase să mă întorc în bazin. Dar, între timp, a apărut un nou antrenor, domnul Ilie Pătruică. Şi am trecut la atletism. Cu care am lucrat până în clasa XI-a. Deci, vă daţi seama, sunt foarte legată de Clubul Sportiv Şcolar Reşiţa.
Jurnal CS: Cu ce performanţe sportive vă mândriţi?
S.E.: Eram alergătoare de viteză. Puteam să alerg de patru ori, de opt ori stadionul. Şi, bineînţeles ştafeta de 4×100 de metri. Am prins şi lotul republican.
Jurnal CS: Când se întâmpla asta?
S.E.: Acum 1.800 de ani… Glumesc, fireşte. Anii 1965-1966. E mult de atunci. Dacă în ’66 am terminat liceul…
Jurnal CS: Înseamnă că aţi fost şi peste hotare.
S.E.: Da. Am fost şi afară. Dar o singură dată. Am alergat în fosta Iugoslavie. Apoi, am plecat din Reşiţa şi am început cu alte treburi. Am început cu muzica.
Jurnal CS: Deci, după ce, o perioadă, aţi mers pe două planuri, aţi renunţat la sport şi aţi ales, în cele din urmă, muzica.
S.E.: Păi, eu am studiat la Şcoala Populară de Artă din Reşiţa. Făceam sport şi făceam muzică. Învăţam limba engleză pe blat, că, pe vremea aia nu era voie să studiezi altă limbă decât cea rusă. Şi, mergeam foarte mult cu bicicleta. La stadion, la bazin, la antrenamente, la şcoala de muzică. Am făcut canto, pian şi am început şi muzică uşoară la Casa de Cultură. Pe atunci, eram o mică vedetuţă în Reşiţa. Cam asta.
Jurnal CS: Apoi aţi plecat.
S.E.: Da. Am plecat la facultate. Am urmat Conservatorul de la Cluj-Napoca, în perioada 1967-1972. Deci am început o altă activitate. Am terminat facultatea, m-am mutat la Bucureşti. Apoi, am fost bună de export şi am plecat la export, în Germania.
Jurnal CS: Regretaţi faptul că v-aţi împărţit între sport şi muzică. Altfel spus, vă pare rău că nu v-aţi dedicat mai mult muzicii?
S.E.: Nu. De ce să-mi pară rău? Dimpotrivă. Îi îndemn pe toţi copiii să facă sport. Şi numai pe ei, ci pe toată lumea. Ca dovadă că, mama mea, care va face în curând 87 de ani, face mişcare. O iau peste tot. Că plouă, că ninge… O iau după mine. Şi, slavă Domnului, îi face foarte bine.
Jurnal CS: Este principalul motiv pentru care reveniţi, destul de des, la Reşiţa. Al doilea ar putea fi… „Ani de liceu“?
S.E.: Eu nu voi uita niciodată anii de liceu petrecuţi la Reşiţa. Am colegi cu care ţin şi acum legătura. Majoritatea sunt în Germania. Anul trecut m-au şi invitat la o întâlnire, dar nu am putut să o onorez. Poate în 2010. Iar melodia, pentru că mi-aţi atins coarda sensibilă, rămâne una dintre amintirile mele de suflet. Şi mă bucur că este apreciată şi astăzi, după atâţia ani. Să revin la prima remarcă a dumneavoastră. Aşa este. Vin acasă la mama. Să vă spun cinstit, am venit pentru o săptămână. Au trecut deja două. Şi, am hotărât ca sărbătorile să le fac aici.
Jurnal CS: Ce proiecte aveţi pentru 2010?
S.E. Proiecte nu mi-am făcut. Am amânat totul, lăsând aici mai multe portiţe. Trebuia să mă adun. Să mă adun pe mine. Ar fi destul de multe. Dar, nu vreau să plec pe mai multe drumuri.
Jurnal CS: Atunci, ce vă doriţi?
S.E. Sănătate. Şi să îmi văd şi cei doi copii mai des, dacă se poate.
Jurnal CS.: Un gând pentru reşiţeni…
S.E.: Ce să le doresc reşiţenilor mei dragi? Sănătate şi viaţă lungă! Să o ducă mult mai bine! Eu iubesc Reşiţa şi îi iubesc pe reşiţenii mei dragi. Şi, la mulţi ani de mii de ori!
Carte de vizită
Stela Enache
Data şi locul naşterii: 24 ianuarie 1950, Reşiţa
Studii: Conservatorul de Muzică din Cluj-Napoca
Profesia: profesoară
Marius Moraru
[email protected]