S-a tot făcut mare vâlvă în ultima vreme în legătură cu marile economii pe care statul trebuie să le facă pentru a lupta împotriva crizei. Aşa a ajuns puterea publică să încerce să lovească nu în marile afaceri, ci în cei mai amărâţi dintre noi, tăind pensiile unor bătrâni care şi aşa abia au din ce trăi. Faza cu pensiile a sărit din schemă, spre bucuria bătrânilor care îşi cheltuie şi ultimul bănuţ pe reţetele mai mult plătite, decât compensate.
Dar s-a mai făcut ceva, lucru care a rămas însă în picioare: au fost tăiate salariile bugetarilor, iar sistemul trebuie să dea afară o serie de funcţionari. Şi totuşi, suntem poate printre puţinele state ale lumii unde, spre exemplu, medicii sunt încadraţi tot la categoria bugetari, şi nu cred că la acest capitol mai trebuie să amintesc că stăm destul de prost.
O altă problemă pleacă, potrivit celor din sistem, de la tăiatul salariilor funcţionarilor dar şi a altor cheltuieli. Statul şi-a dat seama că poate face economii impresionante la subvenţii sau alte capitole de asistenţă socială, ori acolo unde el are calitatea de angajator şi trebuie să-şi achite impozitele şi contribuţiile la tot felul de fonduri.
Şi vorbim aici mai mult despre instituţiile de la centru, unde se poate vorbi cu adevărat de salarii, ori despre anumite fotolii din teritoriu. Dar ce s-ar putea spune despre celelalte „lefuri nesimţite“ de doar 500 de lei care reprezintă regula în sistemul public? Despre ele nu vorbeşte nimeni. Se aruncă ocara pe câteva vârfuri, dar salarizarea bugetarilor a fost scăzută, cel puţin în cazul funcţiilor de execuţie din administraţia publică locală, sub puterea acceleraţiei gravitaţionale.
Ceea ce nu se ştie este că, deşi s-a făcut atâta tărăboi că statul vrea să taie din lefurile celor pe care-i plăteşte, lucru care nu s-a putut face în justiţie sau în cazul organismelor – ai căror angajaţi se supun principiului constituţional românesc potrivit căruia unii sunt mai egali decât alţii – nu statul este cel care rămâne, până la urmă, cu banii pe care i-a oprit angajaţilor sistemului public. Mai mult, este chiar păgubit de propria decizie…
Cu cât au plecat acasă?
Analizând fluturaşii de salariu ale câtorva dintre funcţionarii publici reşiţeni, reiese că atât statul, cât şi angajaţii din administraţia locală au de pierdut. Doar că omul simplu, ca întotdeauna, are de cărat povara mai multă vreme. Spre exemplu, un referent treapta 2, gradaţia 2, care a primit, în iunie, un rest de plată de 713 lei (cu un salariu brut de 968 de lei), a ajuns în iulie la 526 de lei (cu un salariu brut de 698 de lei), un procent de 25% din venitul brut, adică de 233 de lei, fiind reţinut pentru bugetul de stat.
Totuşi, acest procent de 25% nu ajunge nicidecum la stat, pentru vreo strategie anti-criză, ci rămâne la dispoziţia administraţiei locale, în fondul de salariu, de unde urmează să fie mutat, probabil, printr-o rectificare bugetară. În acelaşi caz, dacă angajatul plătea, pentru luna iunie, un impozit de 88 de lei, 102 lei la pensii, 53 de lei la sănătate şi cinci lei la şomaj, în iulie i-au fost reţinuţi 53 de lei ca impozit, 73 de lei pentru pensie, 38 de lei pentru sănătate, respectiv trei lei pentru asigurarea de şomaj. Şi totuşi, aceste cotizaţii mai mici atrag, de la sine, o scădere a viitoarelor drepturi de pensie la care va putea accede funcţionarul în cauză.
O leafă mai mare…
Sărind peste salariile similare, care abundă în administraţia locală, într-un alt exemplu, un consilier superior, treapta 1, gradaţia 5, care a avut în iunie un rest de plată de 2.194 de lei (la un brut de 3.148 lei), a primit în iulie 1.712 lei (la un brut de 2.437 lei), acelaşi procent de 25% (812 lei) rămânând în fondul de salarii. În acest caz, diferenţele la nivel de contribuţii sunt mult mai evidente.
Astfel, dacă în iunie, impozitul era de 418 lei, contribuţia la pensii – 331 de lei, cea la sănătate – 173, iar la şomaj – 16 lei, în iulie, impozitul a scăzut la 311 lei, CAS-ul la 256 de lei, CASS-ul la 134 de lei, iar contribuţia la fondul de şomaj – 12 lei.
Dacă acel procent de 25% nu este preluat de stat, în consecinţă, reducerea salariilor nu face decât să micşoreze sumele achitate de administraţia locală. O măsură la fel de bună ca multe altele de până acum…
Antoniu Mocanu