Timpul: Bine ai revenit acasă, Coco şi felicitări pentru această uriaşă realizare. Cum a fost?
Cornel Galescu: Ce pot să spun? Fiecare expediţie are dificultăţile ei, nu seamănă una cu cealaltă. Cu atât mai mult nu seamănă o expediţie la Polul Nord cu una în Himalaya. Pe lângă toate celălalte obstacole, importantă a fost confruntarea cu factorul psihologic, pentru că se întâmpla ca tu să mergi înaninte, iar calota înapoi. Însă, expediţia trebuie gândită pe ansamblu, nu ai voie să cedezi în faţa obstacolelor temporare. Vă pot spune că este fascinant Polul, o imensitate de gheaţă. Acolo îţi dai seama cât de mic şi de neînsemnat eşti şi că te afli în mâna destinului. Am prins câteva zile considerate călduroase, adică -22°C, dar în rest temperatura a fost undeva între -30 şi -40°C. Însă, vântul intensifică gerul. Mă bucur că am prins această vreme rea, pentru că m-a pus în situaţia de a-mi testa limitele mai aproape de adevăr. Vremea are un rol decisiv într-o expediţie, fie că este pe munte sau pe calotă, condiţiile nefavorabile făcând cu 50% mai grea o expediţie.
Timpul: Oricât de minuţios ar fi pregătită o expediţie, apar şi momente neprevăzute, de a căror depăşire depinde succesul. Care au fost momentele psihologice importante ale aventurii voastre?
Cornel Galescu: Obstacolele au importanţa pe care le-o dai tu. Aşa se întâmplă şi cu munţii: un munte este înalt pentru că în mintea ta are această dimensiune. Probleme au existat. Romeo (n.r. Romeo Dunca) a căzut la un moment dat în apă, dar din fericire a reuşit să iasă foarte repede, înainte ca apa să ajungă la piele. Au mai fost şi situaţii în care nu am reuşit să ne protejăm în totalitate faţa şi am suferit degerături de gradul I. Un moment greu a fost acela când, după două zile de mers, am constatat că sania mea s-a rupt şi ,zilnic, am avut de cărat în plus 10-20 de kilograme de zăpadă, intrată în sanie. În plus, exista riscul ca de la acea crăpătură sania să se rupă de tot. Un moment psihologic important a fost atunci când, după 12 ore de efort, ne-am uitat pe G.P.S. şi am constatat că înaintaserăm doar 500 de metri, pentru că vântul a dus calota înapoi. Te cuprinde în astfel de situaţii un sentiment de inutilitate, de dezamăgire, îţi dai seama cât de mic eşti în faţa naturii. Alt moment important a fost când ne-am văzut înconjuraţi de canale, un fel de labirint şi nu găseam ieşirea. Am mers câteva ore, şi ne-am dat seama că ne învârteam în cerc, pentru că ne-am văzut urmele. Din fericire, până la urmă am scăpat de această capcană şi am găsit drumul compact.
Timpul: Te-ai gândit în acele momente să renunţi?
Cornel Galescu: Nu, nu m-am gândit niciodată se renunţ. Când am parcurs doar 500 de metri după o zi de efort am început să calculăm: ce facem dacă după zece zile înaintăm doar cinci kilometri? Nu se punea doar problema rezistenţei. Noi ne calculaserăm proviziile pentru o lună, şi în acest ritm riscam să rămânem fără alimente. Din fericire, în zilele următoare lucrurile au stat mai bine. Când vântul ne-a ajutat, am înaintat 40 de kilometri într-o zi, deşi distanţa parcursă de noi a fost de 25 de kilometri.
Timpul: La expediţiile alpine, atingerea unui vârf nu înseamnă şi reuşita, pentru că efortul trebuie dozat şi pentru întoarcere. La Pol, însă, lucrurile stau altfel. Ce ai simţit în momentul în care aţi atins Polul geografic al Pământului?
Cornel Galescu: Într-adevăr, aici efortul este dozat în alt mod. Pe munte ai reuşit abia când ai ajuns la poale, cei care nu respectă acest lucru fac o greşeală de începători, care îi poate costa viaţa. În acestă expediţie însă, când am văzut pe G.P.S. că mai avem puţin până la atingerea Polului, am început să ne relaxăm, astfel că ultimii kilometri au fost cei mai grei. Parcă distanţa creştea, părea că ultima porţiune nu se mai termină niciodată. Odată cu atingerea punctului în care G.P.S.-ul arăta valoarea 0, am simţit că misiunea s-a încheiat: în seara respectivă, ne-am dat seama că aproape că nu mai ştiam să instalăm corturile, pentru că ne deconcentraserăm total.
Timpul: Aşa cum te ştim, după acest succes, cu siguranţă te va tenta o nouă aventură? Ce mai pregăteşti?
Cornel Galescu: Ca să mă simt împlinit în cariera mea, mai am de trecut două obstacole. O restanţă o constituie Everestul, capitol pe care nu îl consider încheiat. Sunt convins că în anii următori voi reuşi să parcurg porţiunea care mi-a rămas din 2003. Atunci au fost alte piedici, coaste rupte, probleme cu rinichii… Eram la fel de motivat şi atunci, dar sunt momente când muntele nu te lasă… Al doilea obiectiv este Polul Sud. Am discutat cu membrii expediţiei posibilitatea unui proiect a cărui ţintă să fie Polul Sud. Este ceva mai greu, pentru că este mult mai scump, dar îmi doresc acest lucru în următorii ani. Dacă Everestul este considerat al treilea pol, prin realizarea acestor două proiecte aş putea spune că am atins toţi cei trei poli ai Pământului. Eu nu privesc lucrurile secvenţial, mă interesează o carieră completă, în care toate realizările au importanţa lor şi formează un întreg. Ca şi în cazul unui scriitor, care pe lângă romane scrie şi scurte eseuri, şi toate se completează.
Iulius Pârvu
Carte de vizită
Cornel Galescu
Născut la 26 decembrie 1964
Starea civilă: căsătorit, doi copii.
Studii: Facultatea de Calculatoare Timişoara.
Palmares:
1990 – expediţie Caucaz (vf. Gumaci, GianTuGan, Ghermoghenov, Cheget, Shelda, Elbrus 5.642 m);
1991 – expediţie Caucaz (împreună cu formaţia Salvamont Caransebeş);
1993 – premieră mondială în Turcia (M-ţii Kackar);
1996 – participare expediţie Himalaya (vf. Dhaulagiri – 8.168 m); premieră românească – vf. Sita Chu-Chura 6.600 m (Himalaya); premiera mondială în Turcia (M-ţii Taurus);
1997 – expediţie Alaska (Vf McKinley 6.197 m ) – prima echipa românească pe acest vârf (împreună cu Constantin Lăcătuşu);
1998 – expediţie în Anzi (vf. Aconcagua – 6.962 m) – premieră românească pe ruta „Polish Glacier“- participare expediţie Himalaya (vf. Cho-Oyu 8.201 m) – prima expediţie românească în Tibet;
2000 – expediţie Patagonia (Cerro Solo – premiera românească) – prima expeditie românească în Patagonia
2003 – participare expediţie Everest 8.848 m (North face –Tibet) – Prima echipă românească pe Everest ;
2005 – ascensiune pe Ama Dablam – Himalaya ( 6.858 m ). Premieră românească.