Nu de alta, dar actualul guvern (ca de altfel cam toate de după 1990) ne demonstrează cât se poate de clar că habar nu are ce înseamnă conceptele de reformă, buget, economie sau responsabilitate. Cine ştie, poate asta i-ar ajuta şi pe dincolo, când sunt traşi de urechi pentru minunile pe care le comit pe bandă rulantă – „ştiţi, suntem începători… Nu prea le avem cu astea, uitaţi, avem şi semnul. Nu, premierul nu se ascunde după bulină, doar o duce“. Şi adevărul e că nici nu ar avea de ce să se ascundă.
„Marile“ mişcări de protest, anunţate cu atâta tam-tam, nu s-au ridicat nici măcar la nivelul ieşirilor după o calificare a naţionalei de fotbal (care, de altfel, am cam uitat cum arată). La nivelul declaraţiilor, toţi erau cuprinşi de mânie proletară. Mai că te aşteptai la o nouă revoluţie.
Când a venit momentul faptelor… O parte s-au fofilat prin birouri, iar cei care până la urmă şi-au găsit curajul să iasă nici măcar n-au avut habar cum să protesteze. Mai câte-un moment de strigăt „Hoţii!!!“ până-n pragul apoplexiei, mai câte-un dans al pinguinului cu gura până la urechi, haz şi voie bună (şi aici nu pot să nu mă gândesc la tristeţea care-l cuprindea pe Octavian Paler atunci când vorbea de umorul prostesc care-l apucă pe român în vremurile grele), mai câte-un moment poetic (că doar e în genele noastre)…
Altfel spus, dacă guvernanţii n-au habar să guverneze, nici protestatarii nu ştiu cum să protesteze. Nu vreau să se înţeleagă că eu îndemn la proteste. Departe de mine gândul, însă am dreptul să constat cât de mult ne-ar plăcea să protesteze alţii în locul nostru.
Şi-mi mai permit să spun că în ciuda fervorii iniţiale, s-a văzut că le-a lipsit siguranţa chiar şi acelor lideri sindicali capabili doar să vorbească la televizor. În teren, parcă şi ei se simţeau începători, nesiguri, neştiind cum să ceară tradiţionalul cap al lui Moţoc.
Şi chiar dacă la Reşiţa au părut ceva mai determinaţi decât prin alte părţi, acest lucru nu a putut să ascundă numărul lor. Dacă nu erau poliţiştii şi pensionarii, şi Reşiţa ar fi avut tot o şezătoare în centru. Oare are municipiul nostru o populaţie atât de tânără şi un mediu privat atât de prosper încât numai 1.500 de persoane vor fi afectate de măsurile lui Boc? Bine-ar fi să fie aşa…
Nina Curiţa