Cine ştie de cel care se pierde prin praful unor arhive pentru a studia istoria unei localităţi, dar care nu are bani să publice acea istorie?… Automat, el nu mai e o valoare, pentru că nu ştie nimeni de el. Lacrimile minerului care mai avea câteva luni până la pensie dar în acele luni el a asistat la cimentarea minei nu înseamnă nimic?
Care e valoarea celui ce a pus steagul României pe acoperişul lumii, sau a oamenilor care, deşi nu au fost legaţi de Caraş-Severin, au făcut atâtea pentru acest judeţ? Cine măsoară valoarea medicului care a făcut dint-un spital o bijuterie dar care atunci când s-a schimbat culoarea politică a fost primul detronat? Unde e valoarea olarului care transformă lutul în tradiţie?
Acolo… Valoarea e mereu „acolo”, în lucrurile pe care le facem cu pasiune, în care punem suflet şi pentru care sacrificăm multe, e în lucrurile în faţa cărora banii pălesc. Joi, 17 decembrie 2009, la festivitatea de înmânare a titlului de Cetăţean de Onoare al judeţului Caraş-Severin câtorva oameni ale căror fapte să le aprecieze cine vrea, să le conteste cine poate, Sorin Frunzăverde spunea un lucru interesant: „Ne-am obişnuit să apreciem o valoare numai dacă vine de la Bucureşti, iar la Bucureşti apreciem doar ceea ce vine din străinătate. Trebuie să învăţăm să ne apreciem valorile de lângă noi“. Şi are oarecum dreptate.
Dar ce facem atunci când nu ţinem cont de faptul că singurul criteriu de apreciere a valorii e valoarea însăşi? Să nu se înţeleagă că eu contest vreun titlu de onoare acordat până acum de Consiliul Judeţean, treaba mea e doar să observ unele lucruri. Problema mea însă rămâne cum putem să-i răsplătim şi pe cei care fac multe lucruri minunate în umbră, dar pe care nimeni nu-i apreciază?
Cum rămâne cu cei a căror valoare dispare pentru că nu au lucrat în domenii care să-i evidenţieze, sau care nu au avut prieteni care să-i promoveze public? Ce vreau eu să spun e faptul că valoare trebuie înălţată, şi nu uzată. Şi prea multe lucruri importante se uzează la Reşiţa, la Bucureşti… Şi cea mai gravă uzură e cea care începe prin cuvânt. Iar joi, în sala CJ, prin aceleaşi cuvinte au fost lăudate şi lezate valori.
Nina Curiţa
[email protected]