Una dintre cele mai reprezentative discipline sportive din cadrul Clubului Sportiv Şcolar Reşiţa a fost şi rămâne Secţia de Înot. Recunoscută ca o adevărată şcoală de nataţie, clădită de prof. Ioan Schuster.
Cu multă trudă, pasiune, profesionalism. Construcţia a fost extrem de grea şi a început cu baza materială, inexistentă în anii ’60. Încet, încet s-a ridicat Complexul din LuncaPomostului, apoi Bazinul Olimpic din cartierul Lunca Bârzavei. Paralel s-au conturat şi mai multe grupe de copii, dar şi un colectiv de antrenori, condus de prof. Ioan Schuster. Lor li s-au adăugat mai mulţi pasionaţi ai nataţiei, implicaţi direct în susţinerea secţiei, sub coordonarea lui Vasile Ionescu.
Astfel, în aproape jumătate de secol C.S.Ş. Reşiţa a urcat tot mai mult spre vârful performanţei, menţinându-se ani de zile pe podiumul naţional, între mult mai titratele SteauaBucureşti şi Dinamo Bucureşti.
Ei bine, în ultimii 15 ani nataţia reşiţeană a fost marginalizată. În ciuda tradiţiei, a rezultatelor cu care s-au mândrit şi Reşiţa şi judeţul Caraş-Severin şi România. După ce Bazinul Olimpic a fost închis, la scurt timp de la finalizarea lucrărilor de… modernizare, activitatea nataţiei reşiţene s-a restrâns în cele două bazine din Lunca Pomostului. Sute de copii şi juniori îşi împărţeau culoarele, se mai şi accidentau, pentru a face performanţă. Pentru a încerca să ducă mai departe măcar tradiţia Reşiţei. Era o adevărată nebunie. Sportivii erau nevoiţi să se trezească la primele ore ale dimineţii, ultimii părăsind bazinele după ora 20.00. A urmat o nouă lovitură. Unul dintre bazine a fost închis, considerându-se un factor de risc pentru înotători, deşi cei care l-au construit au fost de altă părere. Astfel, antrenorii au fost puşi în faţa unei situaţii incredibile, ca profesionişti, fiind nevoiţi să întocmească un program infernal, doar ca nataţia să nu… moară.
Revenind la prezent, a venit marea salvare, cam târziu dar bine că a venit: redeschiderea Bazinului Olimpic. S-au pierdut generaţii de sportivi, dar antrenorii Marius Creţeanu, Mihai Popilian, Adina Schuster, Cecilia Micu, Carla Negrea Troner şi Nadia Datcu au continuat lupta cu imposibilul în performanţă, în lipsa unei baze materiale corespunzătoare. Mai ales la înot, unde o sutime de secundă contează foarte mult, fiind decisivă în cucerirea unei medalii naţionale, europene, mondiale sau olimpice.
Iar roadele muncii lor au început sã apară. Greu, este adevărat, dar acestea pot să contribuie la reclădirea şcolii de nataţie reşiţene.
Marius Moraru