REŞIŢA. … sau viața de actor văzută dincolo de lumina reflectoarelor și aclamațiile publicului. Vorbim despre spectacolul „După repetiție“ jucat pe scena Teatrului de Vest, în care actorii interpretează roluri chiar de actori și regizor. Personajele aduc pe scenă dramele și suferințele din propriile vieți, împletite cu frământările vieții din lumina reflectoarelor.
Este crezul lui Henrick, regizorul care n-a fost niciodată actor, dar care întotdeauna a simțit ce să le spună actorilor. Cum așa? Odată, un preot catolic i-a spus că nu trebuie să fii ucigaș ca să simți ce e în psihologia criminalului. „Pentru ca spectacolul să ia ființă, are nevoie de trei elemente: textul, Măria Sa actorul și spectatorii. Bătrânul meu profesor delimita actorii în actori mari și actori care trebuie să plece, căci un actor adevărat ajunge mereu la public“, rememorează Henrick și sigur asta a simțit când le vorbea actorilor. A făcut bine, a făcut rău? Greu de spus. Henrick știe bine că un regizor poate distruge un actor, dar și că un actor poate ucide un regizor. Drumul multor regizori e pavat cu actori măcelăriți, iar el, Henrick, nu s-a sinchisit să-și numere victimele.
N-a uitat-o pe Rachel, actrița care, timp de 26 de ani, a fost cea mai bună, deopotrivă, pe scenă și în afara ei. Până când alcoolul a împins-o pe altă scenă. De-atunci Rachel „locuiește“ la spital pentru că așa a considerat doctorul că e mai bine. În numele vechii lor prietenii, Henrick i-a oferit rolul mamei lui Edith în piesa „Visul“, la care lucrează de ceva vreme. Un rol cu doar două replici, căci Rachel nu se mai vede jucând un rol mare. Să fi „măcelărit-o“ Henrick atunci demult, cu iubirea sa interzisă?
Acum lucrează de zor alături de Ana, tânăra actriță, fiica lui Rachel, căreia i-a încredințat rolul lui Edith. A văzut-o într-un film prost, însă ochii și zâmbetul ei l-au convins să-i ofere cel mai mare rol. Apoi a făcut o slăbiciune pentru ea, tare mult seamănă cu maică-sa. De aceea îi va oferi toată experiența lui în fiecare zi de la 10:30 la 15:00, apoi vor bea cafeaua împreună, apoi vor lua cina le el, apoi vor bea vin, apoi… vine ultima seară, când trebuie să se despartă de ea, de spectacol, de tot. Același iad de fiecare dată, când ea va da vina pe el, așa cum a făcut și Rachel și cine știe câte alte victime pe care regizorul nu s-a sinchisit niciodată să le numere.
Ionel Ivașcu