În ultima perioadă, pe tabla de şah a politichiei reşiţene apar tot felul de mutări ce par surprinzătoare la prima vedere.
Se ivesc personaje noi iar cele „grele” par (accentuăm „par”) să se retragă. PSD merge cu Nicolae Ştefănescu, Vasile Zaberca si Ioan Narcis Chisăliţă. PNL bagă la înaintare nume precum Pavel Fiştea, PDL vine în forţă cu Tiberiu Pădurean şi Valentin Rusu, UPSC îl prezintă cu mândrie pe Claudiu Pasăre.
Însă, zvonurile spun cu totul altceva. Conform acestora, dacă alegerile parlamentare nu vor fi odată cu cele locale, PDL va miza pe mai sigurul Iosif Secăşan, sau pe mai tânărul coleg Claudiu Dolot. Dacă Zaberca va fi ales rector, se pare că locul lui în schema PSD-istă va fi luat de Mihai Stepanescu
Liberalii vor avea drept candidat la Primărie pe un alt politician deja testat, Horia Irimia, în timp ce UPSC va juca rolul aliatului din umbră al democraţilor, singurul lor scop fiind introducerea de beţe cât mai groase în roţile liberalilor.
Însă, majoritatea liberalilor îl consideră câştigător pe actualul primar Liviu Spătaru.
Repetăm, acestea sunt doar zvonuri. Timpul va arăta dacă ele au vreo bază reală. Totuşi, să ne gândim pentru o clipă că ar fi reale. Şi atunci, care ar mai fi rolul posibililor candidaţi scoşi acum în faţă?
Dacă tot am făcut comparaţia cu un joc de şah, mergând în această direcţie rolul lor ar fi cel al umililor pioni – carne de tun aruncată în faţă pentru a salva „piesele grele” din spate, şi, implicit, „regii” locali.
Alegătorii nu ar avea în acest caz alt rol decât cel de spectatori care aplaudă mutările făcute de jucătorii „de sus”, care probabil nu au nici o legătură cu judeţul.
Am putea spune atunci că o comparaţie cu şahul e exagerată. Una cu „O scrisoare pierdută” ar fi mult mai potrivită…
Nina Curiţa