REȘIȚA – Este vorba despre una dintre cele două piese de ultimă oră din seria compozițiilor de amploare ale maestrului Sabin Păutza. „Te Deum” și „Recviem baroc” apar pe un CD pe care muzicianul îl consideră o minune oferită de „ducii” de Duca, adică Lucian și Camelia Duca, de la Societatea Metarsis. Despre recviem și multe altele s-a vorbit recent la aniversarea maestrului de la Sala „Lira” a liceului de artă din Reșița!
Sabin Păutza și sirianul Rami Khalife au reluat creația de recviemuri în mileniul III. Rami Khalife compunea în 2010 un recviem dedicat mișcărilor din Orientul Apropiat. Muzicianul reșițean, însă, transpune în muzică barocul care nu s-a născut din artă, ci din descoperiri științifice care încep în sec. XV și se impun în sec. XVII. Se impun astfel spirala științific descoperită și axul acesteia: credința în jurul căreia spirala se învârtește.
„Dacă am privi istoria recviemului începând cu sec. XVII, n-am depăși muzica sacră închisă în zidurile bisericii. În sec. XVIII însă, recviemul, păstrându-și sacralitatea, pătrunde în spațiul mult mai larg al muzicii de concert. Mozart semnează intrarea recviemului în audiția largă dată de sala de concerte. În sec. XIX, Berlioz semna unele dintre cele mai importante recviemuri. Spunea că, dacă ar fi amenințat cu distrugerea tuturor lucrărilor sale și ar trebui să rămână doar una, ar alege să fie salvat recviemul.”, afirma criticul de artă Ada Cruceanu.
În sec. XIX, recviemul s-a consacrat ca muzică de concert. Apoi firul compozițiilor s-a rupt până în 1961, când a fost reluat de compozitorul englez Benjamin Britten, care dedica recviemul tuturor celor care au dispărut în timpul războiului. „În mileniul III, creația de recviem este reluată prin cei doi mari compozitori. Deși aflați la distanțe foarte mari fizic și geografic, ei recompun o tradiție a muzicii sacrale aducând-o pe scenă.”, a încheiat criticul de artă.
„Mi-am zis să scriu și eu un recviem ca să aibă ce să-mi cânte când mor.”, s-a referit maestrul cu umoru-i binecunoscut la recviemul pe care l-a compus cu ocazia ediției a opta a festivalului care-i poartă numele. Apoi compoziția sa a fost cântată la Arad de corul și orchestra filarmonicii de acolo, sub bagheta maestrului. Fără public însă. Dar atunci când s-a cântat prima dată cu public s-a întâmplat în Biserica „Maria Zăpezii” din Reșița. Impresionat total, preotul paroh Veniamin Pălie spunea atunci că-n viața lui n-a auzit așa ceva.
JCS-Ionel Ivașcu
