Interesele se bat, asadar, cap în cap si este greu de crezut ca PNL,
PC si UDMR vor musca din marul otravit întins de PD. Deci, restructurarea
ramâne o poveste si un nesfârsit subiect de framântat pentru
analistii si comentatorii politici. Ca sa nu mai spunem ca, si daca s-ar cadea
vreodata de acord în privinta restructurarii, procesul este unul de durata,
presupunând legi noi, care sa stipuleze forma de organizare si functionare
a ministerelor, ba e nevoie si de sedii, de logistica, vorba cuiva – chiar si
de hârtii cu antet si stampile.
Altfel, daca o scoatem din arena disputelor politice, a razboiului Basescu-Tariceanu,
restructurarea este o chestiune absolut necesara. Iar o remaniere, cu atât
mai mult. Guvernul acesta a reusit sa se compromita. Sa nu ne luam dupa steguletele
cu care se joaca cei de la Bruxelles, care nu mai stiu cum sa traga de noi.
Sa ne uitam la cifre, la statistici care indica o scadere serioasa a cresterii
economice, incapacitatea de a controla inflatia – un obiectiv ratat în
2005 si, în mod cert, ratat si în anul curent.
Dincolo de cifre, realitatile ne ofera o imagine descurajanta, cu ministri
depasiti de atributii. Agricultura face pasi îndarat, taranul, fermierul
sunt dezorientati, terenurile, în mare parte, ramân necultivate
etc. Peste toate, ministrul Gheorghe Flutur si-a rupt gâtul cu neputinta
si nestiinta de a controla gripa aviara. La Sanatate, incompetenta ministrului
Eugen Nicolaescu este strigatoare la cer.
Sistemul sanitar a fost dat peste cap, oamenii mor la cozi pentru medicamente,
iar contabilul Nicolaescu merge înainte, aratându-si prostia pâna
la capat. Dar, Doamne, unde este totusi acest capat! Incompetenta vedem si la
Ministerul Transporturilor, la cel al Educatiei si Cercetarii, iar la Ministerul
de Externe cred ca n-a mai fost niciodata atâta amatorism, n-am mai avut
parte de atâtea gafe si esecuri diplomatice.
Este mai mult decât evidenta necesitatea remanierii si a restructurarii.
Când spune ca guvernul nu este performant, Traian Basescu are dreptate.
Nu avea dreptate atunci când îl cataloga drept cel mai bun guvern,
din 1990 încoace, dar oricum nu l-a crezut nimeni.
Românul crede ce vede, ce simte, judeca dupa cum îi este viata.
Iar viata românului nu s-a schimbat în bine, nu i-a priit urarea
basesciana „Sa traiti bine!”. Dimpotriva. Si, cu toate acestea,
nu vom avea nici restructurare, nici remaniere. Guvernul pare pedepsit sa dainuiasca.
Tristan Mihuta