Traian Băsescu nu e lăsat de adversari nici măcar în ultimele săptămâni să se bucure de confortul Palatului Cotroceni, de unde să-i poată conduce liniştit campania Elenei Udrea. Din senin, Călin Popescu Tăriceanu a anunţat, dintre toate lucrurile posibile, că se plănuieşte, chiar pentru ziua alegerilor, un al treilea referendum pentru suspendarea preşedintelui… E de înţeles satisfacţia cu care Tăriceanu a făcut anunţul pentru că are toate motivele să-şi dorească să se răzbune.
Fost premier şi preşedinte al PNL, a ajuns acum sluga lui Ponta, marionetă în fruntea Senatului, momeală pentru liberali şi candidat de paie. Şi nu poate uita că un merit important pentru asta îi aparţine lui Băsescu, cel care i-a distrus fără milă cariera politică. Mai mult, Tăriceanu e conştient de faptul că nu mai are vreun viitor. Dacă aduce destui liberali, dacă din întâmplare prinde turul doi şi trânteşte meciul cum trebuie, va mai fi lăsat o perioadă pe scena politică. Cine ştie, chiar şi la şefia Senatului, fireşte ţinut strâns în lesă, ca nu care cumva să-i vină idei. Iar când în cele din urmă PSD-ul va alege un om de promovat, care are nevoie de funcţia de preşedinte al Senatului în CV, dacă până atunci Tăriceanu va fi suficient de umil, util şi obedient, poate i se va permite să-şi dea demisia pe motiv de sănătate/vârstă/retragere din politică şi să părăsească scena târându-se cu demnitate în loc să fie executat pe ea. Până atunci însă, va profita de puţinul timp rămas ca să se răzbune.
Însă acesta nu este singurul motiv, nici măcar cel mai important pentru noua tentativă de suspendare a lui Băsescu. Să nu creadă cineva că Ponta e atât de naiv încât să pună din nou în mişcare tot complicatul sistem doar de dragul satisfacţiei lui Tăriceanu. Nici vorbă. Scopul e acelaşi ca al tuturor măsurilor luate în ultimele săptămâni – foamea de voturi. Numai că, de data aceasta asistăm la o manevră foarte inteligentă, mult peste cele disperate, ridicole şi previzibile cu care ne-a obişnuit PSD-ul. În primul rând, forţează suspendarea căreia îi lipseşte doar cvorumul pentru a fi înfăptuită. În al doilea rând, dacă vor fi oameni care nu vor veni deloc la scrutin tocmai de teama de a nu asigura respectivul cvorum, aceştia ar fi chiar cei care ar vota împotriva lui Ponta, deci adversarii săi pierd voturi. Iar în cele din urmă, acest referendum reaminteşte, chiar în cabina de vot, de imaginea de eterni luptători anti-Băsescu a lui Ponta şi Tăriceanu, atrăgându-i astfel pe toţi cărora actualul preşedinte le stă ca sarea-n ochi dar care, în condiţii normale, nu s-ar grăbi să-i voteze pe niciunul dintre cei doi.
Totodată, manevra demonstrează din nou de ce Băsescu se agaţă cu atâta disperare de Udrea. Nu din vreo loialitate pentru cine ştie ce servicii prestate (bileţele şi cine mai ştie ce altceva), ci pentru că, dacă după ce i se încheie mandatul nu va avea cine să-i ia apărarea, sunt mulţi care stau la coadă să-l popească.