CARAȘ-SEVERIN – Şi nu spun asta pentru că nu îl văd pe Silviu Hurduzeu un lider. Dacă vrea, poate fi un lider incontestabil. Deocamdată, parcă nu e suficient de motivat. Ci o spun pentru că scena PSD a rămas fără artizanul jocului politic adevărat, care se desfăşoară în culise. Iar Mocioalcă chiar a ştiut să joace şah pe tabla politicii cărăşene şi nu numai. Întrebaţi-i pe Victor Ponta, Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu…
Auzeam şi zilele trecute, vizavi de un episod politic de prin judeţ, expresia „este mâna lui Mocioalcă“. Stânga, dreapta, nu ştiu la care mână se făcea referire, dar a reconfirmat faptul că, în mintea multora, Mocioalcă face şi desface tot. Şi adevărul este că atunci când era în Parlamentul României, deputatul sau senatorul Ion Mocioalcă chiar făcea şi desfăcea. De la a destabiliza PNL, prin luarea unor oameni importanţi din partid, până la a-i ajuta pe cei care apelau la el. Şi nu cred că există primari care să nu îi fi cerut ajutorul sau pe care să nu îi fi ajutat.
S-a implicat în a sprijini ceea ce înseamnă UCMR în diferite faze, în sprijinirea unor proiecte ale AquaCaraş (cum a fost majorarea de capital de 1 milion de euro), în alocarea de bani spitalelor din judeţ, ca să nu mai spunem de ajutorul oferit Episcopiei Caransebeşului. PSS Lucian nu s-a ferit niciodată să vorbească despre sprijnul lui Mocioalcă mai mult decât al oricărui alt politician. Până şi pe Felix Borcean, primarul rebel pe care Mocioalcă nu îl va putea ierta pentru comparaţia PSD Caraş cu mafia, l-a sprijinit cu reabilitarea fântânii din centrul Caransebeşului. Mai mult, pesediştii cârcotaşi susţin că fără acordul senatorului, Felix Borcean nu ar fi intrat în rândurile PSD. Ca să nu mai vorbim de oamenii pe care i-a făcut mai mari decât şi-au imaginat ei vreodată, de rezultatele istorice în alegeri, de seria de proiecte legislative pe care le-a inițiat sau la care a contribuit în mandatele de parlamentar, dar și destule lucruri care s-au făcut în Caraş-Severin după ce i-a perindat pe aici pe mai toți premierii și mulţi dintre miniştrii României.
Eu nu spun că Mocioalcă nu poate să mai aranjeze jocuri, să îşi mai ajute pesediştii fideli, să mai şicaneze partenerii liberali, să mai dea lecţii politice. Poate să facă în continuare orice. Însă oare mai vrea? Nivelul la care a ajuns nu îi mai permite să îşi umbrească numele pentru nu ştiu ce primar de prin judeţ, pentru nu ştiu ce şefuţ de deconcentrată sau pentru vreun lipitor de afişe aspirant la funcţii. Nu va mai sta până noaptea târziu la brâuri bănăţene cu pesediştii, la mese pe care aburesc sarmalele, la taclale despre cum să punem beţe în roate liberalilor. Nici nu va mai avea ce să facă cu toţi „băieţaşii“ care aleargă să i se spovedească pe la Palace de cât de rău este prin alte partide. Eventual îi ascultă, se miră, se cruceşte şi îşi spune în gând: iubesc trădarea dar nu îi iubesc pe trădători?! Dar chiar şi a-şi pierde timpul cu astfel de gânduri va fi prea mult pentru vicepreşedintele Curţii de Conturi a României. De ce? Pentru că nu îi mai permite funcţia pe care o are acum. În plus, Mocioalcă nu va fi niciodată un Bădălău. Este prea inteligent ca să facă ceva care l-ar scoate la pensie pe vreo uşă laterală.
Eu nu sufăr pentru faptul că Ion Mocioalcă nu mai poate să facă şi să dreagă ceva la vedere. Nici nu mor de grija pesediştilor care îi duc dorul. Oricum sunt mulţi care spun că i se pot reproşa multe, dar nu lipsa de cuvânt. În rest, privesc spre spectacolul politic ce va fi anul acesta. Atâtea tururi electorale fără Mocioalcă?! Va fi interesant cum lupii tineri din PSD (Hurduzeu, Torma, Popovici, Nedelcea, Luca, Pascu) trebuie să demonstreze că există viaţă politică şi după Mocioalcă. „PSD nu este un partid de maici!“, este expresia favorită a lui Mocioalcă. Vom vedea însă dacă rămâne valabil crezul său. Nu de alta, dar şi dacă era unul de călugări, când pleacă stareţul parcă şi rugăciunile obştii par mai şterse…
JCS-Nina Curiţa
