Sunt 26 la număr, le place şcoala şi absolut toţi sunt harnici, foarte serioşi, cu părinţi care răspund absolut tuturor solicitărilor venite din partea dascălului pe care îl apreciază şi căruia îi sunt alături la fiecare acţiune, iar învăţătoarea Viorica Vîrtopeanu îi numeşte „copiii mei“. Ei formează, împreună, clasa I D a Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 7 din Reşiţa, şi au ales să urmeze calea slovelor cu un dascăl care s-a remarcat prin capacitatea de a da contur colectivului, de a face educaţie prin artă, în special prin teatru.
Copiii „vin cu mult mai multe abilităţi, de la grădiniţă. Sunt pregătiţi excelent de educatoare, ultimele serii au deprinderi foarte bune şi se vede că se lucrează cum trebuie. Toţi sunt inteligenţi! Îi diferenţiază doar munca. Sunt foarte isteţi şi deschişi, şi poţi lucra cu ei orice“, spune Viorica Vîrtopeanu, care a păşit în al 33-lea an de învăţământ.
Acum, în primul an pe băncile şcolilor, copiii sunt ajutaţi să devină un colectiv. Ulterior, pasiunea dascălului pentru teatru – care a ajutat generaţii de tineri să urce pe podiumul unor concursuri reputate în domeniu – îi va ajuta pe copii inclusiv pentru viitor, în special în eliminarea tracului. Ajungând să joace de câteva ori în faţa mulţimii, vor fi mai pregătiţi să facă faţă stresului unui examen sau exigenţelor unui interviu de angajare.
„Cred că m-a hărăzit Dumnezeu cu ceva pentru copii. Nu ştiu ce-aş putea face fără ei. Am fost elevă a acestei şcoli când s-a deschis, din clasa a II-a şi am ajuns învăţătoare în locul fostei mele învăţătoare, iar primul an de învăţământ l-am făcut tot aici, iar unii dintre părinţii elevilor de acum mi-au fost elevi. Pe zi ce trece mă simt tot mai bunică decât învăţătoare şi, chiar dacă pare un paradox, sunt mai înţelegătoare dar, în acelaşi timp, mai exigentă“.
La întrebarea: Când este un dascăl mai mulţumit de proprii lui elevi?, învăţătoarea n-a ezitat să răspundă: „În momentul în care văd că elevii mei sunt apreciaţi de alţii, atunci este încununarea muncii mele. Şi cu toate astea, mereu vreau mai mult“…
Antoniu Mocanu