„În 27 ianuarie avem termen pentru deschiderea procedurii speciale privind insolvenţa, spune Gheorghe Marchiş, directorul Prescom-ului, operatorul reşiţean de transport şi salubritate. Într-un sfârşit, la finele anului trecut, Consiliul Local, în calitate de Adunare Generală a Acţionarilor, l-a împuternicit pe preşedintele Consiliului de Administraţie – adică pe mine, directorul general – să depună documentele privind starea de insolvenţă. Această stare nu este familiară unora, pentru că ea nu este precum cea din 2009“.
Potrivit directorului Prescom, prin acţiunile de amânare a declanşării acestor proceduri, administraţia locală reşiţeană a mai adăugat la datoria societăţii încă trei miliarde de lei vechi. „În teoria şi practica insolvenţei, se disting două situaţii, explică Marchiş.
Există o insolvenţă vădită, atunci când la 30 de zile după scadenţă nu s-au achitat datoriile certe şi exigibile faţă de unul sau mai mulţi furnizori, şi insolvenţă iminentă, atunci când totalitatea fluxurilor de intrări nu acoperă totalitatea datoriilor la scadenţă a unui anumit debitor. În 2009 ne aflam în situaţia unei insolvenţe vădite, acum fiind într-una iminentă, pentru că în 2009, totalul sumelor pe care le aveam de încasat erau mai mari decât sumele pe care trebuia să le plătim“.
Povestea dărilor care au scos Prescom-ul pe linie moartă continuă: „Din cauza Ordonanţei apărute în vară, prin care creanţele statului au devenit privilegiate, trebuie să plătim, pe lângă o dobândă de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, şi penalităţi care sunt de 5% pe lună pentru datoriile mai vechi de 60 de zile, respectiv de 15% pe lună, pentru cele mai vechi de 90 de zile, precizează directorul. În această situaţie, creanţele Finanţelor se apreciază într-un ritm accelerat, mai rapid decât creanţele faţă de autorităţile locale.
Din iulie, de când a apărut Ordonanţa, noi am fost feriţi, până în septembrie, când am ieşit din procedura specială care ne scăpa de dobânzi şi penalităţi. Dar de atunci, până în septembrie, doar accesoriile (dobânzile şi penalităţile – n.r.) au ajuns la 20 de miliarde de lei vechi. La ora actuală, situaţia se schimbă de la o zi la alta, dar în total avem de primit de la Primărie şi Consiliul Local în jur de 42 de miliarde, în timp ce săptămâna trecută aveam de plătit la Finanţe 54 de miliarde, din care 33-34 de miliarde erau datoria principală, iar restul – dobânzi şi penalităţi“.
Anul trecut, municipalitatea a încercat să scoată Prescom-ul la mal, printr-un împrumut de 57 de miliarde de la Guvern – bani care niciodată n-au ajuns la Primărie sau la Prescom, ci au trecut direct în conturile celor de la Finanţe –, însă procedura nu s-a derulat aşa cum se aştepta, iar societatea a rămas tot în gaură.
„Este o tragedie a serviciilor publice, consideră Marchiş. Lupta aceasta a noastră pare absurdă şi pentru colegii noştri de la serviciile similare din ţară. Autobuze n-aveam cum să cumpărăm pentru că nu aveam bani, cât şi pentru că nu puteam face achiziţii având datorii la stat. Iar autorităţile locale nu ne-au ajutat nici cu un aport de capital, nici cu alte fonduri. Puteam face ceva anul trecut, în primăvară, când am cerut Consiliului Local să declare pericol de apariţie a stării de urgenţă pentru transportul local. Puteam să salvăm acest serviciu luând autobuze printr-un sistem de leasing extrem de avantajos, cu un an de graţie şi multe alte facilităţi“.
Antoniu Mocanu