REȘIȚA – … a fost prezentată recent de Robert Leopold Fabry, nepotul reputatului antrenor reșițean Ernest Loukota. Pentru cei care nu știu, acesta a fost antrenorul generației de aur a fotbalului reșițean care, în 1931, câștiga singurul titlu național din istoria clubului. Astăzi, dl Fabry vorbește cu mândrie despre bunicul său, care a dedicat peste 60 de ani din viață mai multor discipline sportive.
Rețeta lui Ernest Loukota: nu fumat, nu alcool, multă mișcare, viață echilibrată.
Asta a lăsat generațiilor antrenorul născut la Reșița pe 24 aprilie 1890, într-o perioadă când exista Austro-Ungaria și se făcea școală în limba maghiară. Familia a plecat înainte de Primul Război Mondial la Diósgyőr, Ungaria, unde erau uzine ca la Reșița și se căuta forță de muncă. Apoi micul Ernest urma școala primară în Diósgyőr și școala de meserii la uzinele din localitate, unde a învățat meseria de strungar. Lucruri pe care dl Fabry le subliniază pentru că mulți l-au considerat maghiar pe bunicul său, iar în diferite cărți și publicații s-a scris greșit că acesta a urmat școala și a învățat meserie la Reșița.
Ernest Loukota a început fotbalul la Diósgyőr, fiind selecționat în echipa locală finanțată de uzină. Apoi a jucat la un club din Budapesta, iar mai târziu la echipa din Teplitz-Schönau unde a și antrenat pentru prima dată, astfel acumulând cunoștințe în mai multe ramuri sportive. Întors la Reșița cu toată familia, alături de alți sufletiști înființează clubul „Internaționale”, fiind conducător și antrenor. În 1926 a fost numit antrenor al echipei de fotbal al Societății Sportive UDR, cu care câștiga campionatul național în 1931. Apoi s-a implicat în sportul cu motor, box, înot, gimnastică, lupte și atletism, de-a lungul unei vieți în slujba sportului reșițean, cu excepția anilor 1938-1944 când a activat la Brașov.
Sunt doar o parte dintre momentele unei povești căreia dl Fabry îi alătură cu mândrie fotografii, medalii, diplome, trofee pe care bunicul său le-a primit de-a lungul timpului. Dintre toate, pare a străluci cel mai tare un ziar original din 1930, când doi jucători de la UDR, Adalbert Deșu și Iosif Czako, au fost selecționați să participe la primul campionat mondial ținut în Uruguay, motiv pentru care cei doi n-au participat la campionatul național. „România a jucat atunci contra Peru și a câștigat cu 3-1, Deșu marcând, în primul minut, primul gol al României la un campionat mondial. A fost ceva deosebit la vremea aceea pentru România și pentru UDR. Deșu i-a adus bunicului meu pagina din ziarul local din Uruguay, precum și planul stadionului unde s-a jucat meciul, pe care a semnat o dedicație pentru bunicul meu”, povestește dl Fabry.
Printre cei prezenți la eveniment, Cristi Bobar și Marcel Gușcă, președintele de la CSM Reșița, respectiv liderul galeriei. Au adus cu ei un tricou și-un fular în roșu-negru, pe care nepotul antrenorului generației de aur a Reșiței le primește cu emoție.
Și o plachetă aniversară cu numele jucătorilor acelei generații, la care clubul reșițean ține ca la ochii din cap. O are și dl Fabry pe cea primită de bunicul său atunci, în 1931. „Așa a fost el: un sufletist care nu s-a menajat și a dat tot pentru sport și sportivi. Cred că nu greșesc dacă în numele meu, al familiei mele, al tuturor sportivilor din Reșița spun un «mulțumesc» acestui om deosebit care a fost reșițeanul Ernest Loukota”, încheie Leopold Fabry povestea antrenorului de legendă.
JCS-Ionel Ivașcu
