Pe atunci, nu rata nici o ocazie de a se afişa alături de sinistraţi. Pica pe nepusă masă printre ei, mai înţepa premierul care se plimba prin alte părţi în cizme de cauciuc noi, mai dădea de pământ cu câte un nenorocit de primar care avusese îndrăzneala să apară în faţa şefului statului neîmpachetat în nămol…
Schimba glumiţe cu oamenii, împrăştia optimism, împărţea cu dărnicie promisiuni de bani şi ajutoare, anchete şi schimbări. Era apărătorul celor săraci şi oprimaţi, înţelegător şi receptiv la necazurile lor, preşedintele-jucător. Pe scurt, îşi juca rolul la perfecţie. Să fi fost la Hollywood, poate se făcea şi cu un Oscar.
Numai că nu toţi actorii îmbătrânesc frumos, iar actorul nostru numărul unu în stat este acum doar o palidă umbră a ceea ce era cândva. El, cel care altădată se repezea să ajungă printre primii la sinistraţi, acum s-a dus parcă în scârbă, din obligaţie. Un fel de „Hai s-o facem şi pe asta şi să ne scăpăm naibii, am altele mai importante pe cap…“ Normal, o fi făcând şei pe care să le pună pe opoziţie şi pe teroriştii din presă.
Nu mai face glume cu oamenii, ci pe seama lor. Şi în faţa lor. Nu-i destul că ţi-a luat apa casa, te mai ia şi preşedintele ţării peste picior în văzul lumii… Deci, întotdeauna se poate mai rău.
Nu mai repede autorităţile, ci pe sinistraţi; să o mai termine cu ţăţismele astea şi să fie mulţumiţi că i-a onorat cu prezenţa. Nu mai trimite săgeţi către Palatul Victoria, deşi prim-ministrul său merge la inundaţii în blamatul costum şi se face de râsul lumii obosindu-se, vezi Doamne, să umple un sac de nisip în faţa camerelor. N-o fi zăpăcit să-l înţepe, doar el l-a pus.
Şi lasă că are şi el foloasele lui; românii se plâng că cică n-ar avea mâncare, dar uite aruncă cu ouă şi roşii după el. Deci, mai au de unde, că altfel n-ar arunca.
Până una alta, un singur lucru bun a făcut acum şeful statului – a recunoscut că suntem faliţi. A fost nevoie de inundaţii ca să îşi dea seama de asta? Sau nu avem bani doar când e vorba despre românii simpli?
Şi, ca să se încheie în acelaşi ton o săptămână plină de evenimente, de parcă nu aveam destule pe cap, ne mai vine o veste bună. Începând de sâmbăta trecută, avem iar un partid comunist. Unul oficial, cu denumire, nu doar cu spirit. Exact ce ne mai lipsea…
Nina Curiţa