Totuşi, de această dată, a fost cât pe ce să cadă strâmb, mai ceva ca la Andrei Gheorghe. Iar asta pentru că cei ce au fost aproape să-i smulgă preşul de sub tălpi au fost chiar colegii săi de partid, probabil sătui şi ei de minunata popularitate de care au parte după „fructuoasele“ guvernări Boc. E bine, măcar aşa au demonstrat că nu toţi democrat-liberalii sunt lobotomizaţi. Bine, să nu credeţi că nu mi s-a părut dubioasă dorinţa ministrului Udrea ca tot Executivul să-şi depună demisia. E aşa simplu să pleci după ce ai adus la disperare un popor, după ce ţi-ai făcut tu plinul şi să încerci să-ţi faci imagine printr-o demisie.
Cât despre restul românilor, ştiţi şi dumneavoastră ce simţiţi. Apropo, v-a încântat cu ceva că vi s-au aruncat câteva capete? V-aţi simţit mai avuţi, mai sătui, mai liniştiţi ştiind că au zburat câţiva miniştri? O să vă încălzească la iarnă gândul că au fost sacrificaţi pentru „fericirea poporului“ chiar şi până mai ieri intangibilii Videanu sau Berceanu? Puţin probabil. Dar merita încercat. Când nu e pâine, se mai dă câte un favorit nepopular leilor din arenă. În Roma antică mergea… „Uitaţi, capul călăului Vlădescu! Cel ce a ucis firmele şi bugetarii!“ – nu contează că plăteşte oalele sparte de mulţi alţii şi i se pune în spinare eşecul unei reforme făcute prea târziu şi după ureche. Cine mai stă să vadă asta?
Important e că, aşa cum spuneam, veşnicul nostru premier a căzut din nou în picioare… Spre diferenţă de România, care urmează o cale fără să-şi cunoască drumul şi care probabil va ateriza direct în cap – trist că nu în capul cui trebuie.
Şi, în ciuda optimismului meu, vom continua să mergem în jos, pentru că această aşa–zisă remaniere nu schimbă absolut nimic. Miniştrii vin şi pleacă, dar politica guvernului rămâne la fel. Vom avea parte de aceeaşi vânătoare disperată de contribuabili ce-i dă de ales românului între sapa de lemn şi evaziunea fiscală şi de alte împrumuturi care vor dispărea subit în gaura neagră a unor cheltuieli imbecile ale unui sistem osificat. Şi li se va spune tot reformă şi austeritate.
Dar sunt sigură că veţi înţelege şi vă veţi gândi cu dragoste şi respect la Partid, Preşedinte şi Premier, precum şi la alte cuvinte ce încep tot cu litera P… Important e ca în 2012 să fim Primii care să le spunem că puteau conduce altfel. Să trăiţi. Dacă mai puteţi…
Nina Curiţa