Pentru ca Ministerul Sănătăţii să facă această remarcabilă şi istorică descoperire, a fost nevoie „doar“ de incendiul de la maternitatea Giuleşti. Până acum, probabil nu realizau că un spital poate să ia şi el foc. „De la un scurt-circuit? Interesant, nu ştiam asta. Mulţumim pentru informaţie“.
Totuşi, să nu ne grăbim să-i condamnăm. Nu oricine poate înţelege faptul că instalaţiile electrice vechi, neîntreţinute din lipsa fondurilor, pot provoca scurt-circuite, iar acestea, la rândul lor, incendii. Ei sunt doar politicieni, nu electricieni. Au fost puşi în funcţii pe criterii politice, doar „au câştigat alegerile“, nu? Acum că au văzut cu ochii lor, acţionează. În stil românesc, evident – plin de emfază, controale, numărători de stingătoare, ameninţări şi promisiuni bătute cu pumnul în piept, dar şi încurajări – „Se putea şi mai rău. Lasă că trecem noi şi peste asta, nu e nevoie de demisii“.
Degeaba ies acum la tribună să jure credinţa nestrămutată în spitalele româneşti; câţi miniştri, câţi parlamentari, au călcat într-unul altfel decât pentru vizite „de lucru“ încheiate în sala de protocol? Şi oricum, la primul acces de tuse, dau fuga la o clinică privată din străinătate (Viena, Budapesta, Berlin), unde, culmea, sunt destule şanse să dea tot peste medici… români!
Cât despre cei ce nu-şi permit astfel de servicii (acei „puţini“ 90% dintre locuitorii ţării), asta e. Omul mai şi moare. Acum că au demarat furibunda campanie anti-incendii, pot răsufla uşuraţi. A trecut şi asta, nu mai avem de ce să ne facem griji. Riscul de incendiu era ultima problemă a spitalelor româneşti, nu?
Cât despre celelalte controale necesare, va trebui să mai aşteptăm ceva timp. Probabil până ce se vor îneca vreo câţiva pacienţi sau le va pica tavanul în cap. Şi, în curând, dacă lucrurile nu se pun la punct în spitale, vom parafraza prospectele medicamentelor şi vom spune: în caz de efecte adverse, adresaţi-vă preotului sau medicului legist.
Nina Curiţa