Opresiune şi subjugare, asta au trăit părinţii noştri, ai celor ce nu am cunoscut îndeaproape asprimea comunismului. S-a tras în decembrie 1989, a curs sânge iar acum libertatea dorită atunci s-a transformat parcă în libertatea de a jigni, de a critica şi de a observa doar greşelile comise de alţii.
Cei născuţi puţin înainte de ’89 şi după acest an au înţeles libertatea câştigată prin luptă ca pe ceva normal, ceva ce trebuia să existe şi nu ca pe un dar oferit de eroii lui ’89. Şi totuşi, ce-i face pe cei ce acum 20 au stat umăr lângă umăr ignorând moartea să se urască de moarte? Într-o conferinţă de presă, Dumitru Alexa preşedintele Asociaţiei Luptătorilor în Decembrie 1989 susţinea, alături de preşedintele de Onoare al asociaţiei, prof. univ. Liviu Spătaru că titlurile de onoare acordate, la propunerea Asociaţiei Tinerilor Revoluţionari ’89, de Consiliul Local Reşiţa nu fac deloc onoare celor ce le-au primit, asta pentru că onoarea înseamnă altceva.
„Eu am aflat din Jurnal de Caraş-Severin că respectivii au fost făcuţi cetăţeni de onoare“, a spus Alexa. „Simpla calitate de revoluţionar înnobilează un om. Onoarea este interioară, ea nu trebuie exteriorizată şi strigată. Deplâng atitudinea colegilor revoluţionari care au acceptat acest titlu care varsă o pată şi asupra ALDR 1989. Aceste titluri au fost practic cerşite“, spunea Spătaru. Pe de altă parte, Irinel Struţă, preşedinte al ATR ’89 a spus: „Timp de 20 de ani autorităţile publice nu au recunoscut Revoluţia română, era timpul să o facă. Noi am solicitat aceste titluri pentru cei ce le merită, sunt doar titluri onorifice fără nici o altă facilitate pecuniară. Aceşti oameni merită onoarea, pentru că ei sunt vârful Revoluţiei de la Reşiţa!“
Unul dintre cei aflaţi pe lista cetăţenilor de onoare, dl Cazimir Kurta ne-a spus: „Priviţi primul ziar liber din Reşiţa din anul 1989, acolo veţi găsi aceleaşi nume care sunt găsite pe lista cetăţenilor de onoare ai Reşiţei declaraţi în cea mai recentă şedinţă a CL“. Oare pentru asta aţi luptat dragii noştri eroi?
Pentru ca acum, la 20 de ani de la dispariţia tiranului, aşa cum domniile voastre l-aţi numit în 1989 pe Nicolae Ceauşescu, să nu reuşiţi găsirea unei căi de mijloc cum aţi făcut când ţeava puştilor vă avea drept ţintă?
Anca Preda
[email protected]