În 1981 a fost diagnosticat de medici cu una dintre cele mai rare boli de pe Pământ: maladia Lobstein sau boala oaselor de sticlă. Boala i-a fost transmisă genetic de către tatăl său Iosif June, care, de zeci ani, purta cu el acest cumplit stigmat. Am făcut ultimii paşi, din viaţa mea, la vârsta de şapte ani, îşi începe povestea Florin. „Alergam, când piciorul drept mi s-a rupt pur şi simplu. Am fost transportat la Spital unde medicii care încercau să-mi pună piciorul în ghips mi-au provocat o altă fractură. În scurt timp aveam să aflu că am „oase de sticlă şi că nu am voie să mai calc pe picioare”, îşi aminteşte cu tristeţe în glas Florin. Din nefericire însă, coşmarul hunedoreanului de-abia începuse. „Pentru că organismul meu nu asimila calciu oasele mele erau foarte moi. La cea mai mică mişcare îmi rupeam câte ceva. Uneori mă trezeam din somn cu dureri foarte mari. Imediat îmi dădeam seama că piciorul meu se fracturase. Cea mai grea perioadă a fost între 10 şi 14 ani când am avut nu mai puţin de 23 de fracturi. Viaţa mea era un adevărat Iad”, spune tânărul. Astăzi, la cei 34 de ani ai săi, Florin pare împăcat cu boala sa. Îşi doreşte doar ca oamenii să-l înţeleagă şi să nu-l mai privească ca pe un blestemat.
Nouă cazuri pe an
Potrivit medicilor, în România se nasc, anual, în medie, circa nouă copii care suferă de boala oaselor de sticlă. În prezent 2.700 de copii sunt afectaţi de această boală, dar numărul celor care sunt luaţi în evidenţă este de aproximativ 100. Cinsprezece dintre aceştia au necesitat intervenţii operatorii la aproape toate oasele membrelor.
Tiberiu Stroia