Problema este că nu trebuie să recunoască în ruptul capului că ţinta este preluarea
puterii în PNL în vederea fuziunii cu PD, etapă necesară pentru formarea acelui
megapartid. O recunoaştere ar duce în mod automat la pierderea susţinerii celor
care nu vor cu nici un chip ca PNL să-şi piardă identitatea de partid istoric
şi titulatura.
Oricât de mult ar rupe din PNL, Stolojan nu ar servi cu nimic cauza megapartidului,
pentru că în acesta trebuie să intre PNL, nu o anumită parte, indiferent cât
ar fi de consistentă. Mai mult, nu este exclus ca PNL, în urma unei ruperi brutale
să nu scadă, ci, dimpotrivă, să înregistreze o creştere spectaculoasă. Marele
maestru Băsescu ştie foarte bine acest lucru, el însuşi orchestrând un asemenea
fenomen atunci când Petre Roman a rupt PD-ul.
Toată lumea vedea PD-ul prăbuşit, dar rezultatul a fost exact pe dos, democraţii
obţinând rezultate nescontate de nimeni. Pericolul ca Tăriceanu să profite de
o asemenea conjunctură este extrem de mare. Tocmai de aceea, oamenii lui Stolojan
au o misiune atât de dificilă. Este ca şi când ar trebui să facă omletă fără
să spargă ouăle…
S.T.