În vremuri în care puţini par să-şi mai amintească de faptul că poetul Ioan Alexandru lupta pentru o catedră Eminescu la Universitatea din Bucureşti, Gheorghe Jurma scrie la Reşiţa o adevărată Introducere în Eminescologie.
Atunci când contestaţiile la adresa geniului naţional se înmulţesc, Gheorghe Jurma gândeşte şi derulează la Reşiţa un proiect editorial Eminescu, de importanţă naţională.
Afirmându-se, cu consecvenţă, consistenţă şi răbdare, ca singurul eminescolog adevărat al Banatului Montan. Impunându-se pe plan naţional ca un nume de referinţă al acestui nesecat domeniu de cercetare.
Student şi admirator al marilor profesori timişoreni Eugen Todoran (1918-1997) şi G. I. Iohăneanu, cărora le-a editat volumul „De ce Eminescu?“, Gh. Jurma se află acum la cel de-al treilea volum propriu despre Eminescu: „Vreme trece, vreme vine. Note eminesciene“, editura TIM, Reşiţa, 2007.
Din recenta carte a lui Gh. Jurma, cel care a scris şi despre M. Sadoveanu şi Mircea Eliade, se poate dezvolta cu folos un consistent curs universitar. Informaţie multă, stil exact, ponderat.
Încheind lectura la volumul „Vreme trece, vreme vine“, de Gheorghe Jurma, trăieşti senzaţia puternică şi aleasă că autorul mai avea multe lucruri importante de spus şi că această carte accesibilă, importantă, necesară, s-a încheiat prea devreme. Încă o dovadă convingătoare că Eminescologia este un tărâm fascinant şi fecund, încă insuficient cunoscut. Care-şi aşteaptă descoperitorii.
Nicolae Sârbu