REȘIȚA – Când scriu aceste rânduri, tocmai s-a terminat cel mai spectaculos sfert de finală de la acest mondial, un meci în urma căruia gazdele rămân… acasă.
Dintr-o fază a competiției în care mai jucau Brazilia lui Neymar, Uruguay-ul lui Suarez și Cavani, Franța lui Mbappé sau Anglia lui Kane, sfertul Rusia-Croația părea cel mai banal. Niciuna dintre cele două echipe nu erau favorite la titlu și nu conta că Rusia reușise una dintre cele mai mari surprize de la această competiție eliminând Spania lui Iniesta.
Poate vă întrebaţi de ce am scris doar despre acest meci când aș fi avut despre ce scrie aproape zilnic de la acest campionat. Puteam să scriu când a plecat Germania acasă ori când Messi şi CR7 au fost înfrânți. Doar că nu prea aveam foarte multe de spus, decât că supervedetele au scăpat deja de corvoada naționalei și-și văd de vacanțele și de contractele lor bănoase. Şi în lumea fotbalului, ca în orice alt domeniu, atârnă mai greu un contract de milioane de euro decât onoarea unei naţionale care nu îţi oferă prea multe. Nu poţi lovi mingea numai pentru onoare, nu?
În schimb, meciul dintre Rusia și Croaţia pur şi simplu mi-a plăcut. Din primele minute a fost o nebunie plină de ambiţie, lipsită de vedetisme dar cu multă muncă şi cu o dorinţă a fiecărui jucător de a merge mai departe ce trecea dincolo de ecran. Personal am ţinut cu croaţii pentru că îmi place stilul selecţionerului Zlatko Dalić, care a demonstrat că şi o echipă nefavorită poate fi dusă până în semifinalele unui Campionat Mondial. Însă mi-a părut rău și pentru ruși.
Pentru ceea ce au arătat strict pe teren, și ei meritau cel puțin la fel de mult să meargă mai departe. Pentru „generalul“ Cherchesov, cel care a pus în teren una dintre cele mai disciplinate echipe de la acest mondial, dar și pentru jucătorii care au luptat uneori cu dinții, ca la Stalingrad, cu spatele la Volga (împotriva Spaniei), alteori curajos și deschis, ca o echipă mare (chiar în partida de sâmbătă seară), și asta fără vreo vedetă de sute de milioane de euro. Dar se putea califica o singură echipă, iar croații au fost mai buni.
Oricum, după un meci minunat în care ambele echipe au dat totul, rușii părăsesc acest turneu cu capul sus, obţinând o înfrângere cât o victorie. Pentru că, măcar pentru o seară, sportul a învins meschinul și politica.