Ce am fi fără istorie? Un cimitir în care n-am avea pe cine plânge! Ce am fi fără amintiri? Absolut nimic! Nepăsare sau neputinţă, rea voinţă sau indiferenţă, oricare ar fi motivele pentru care momumente istorice ale judeţului reprezintă mereu un subiect neinteresant pentru autorităţi cert este că ne merităm soarta şi mai mult decât atât, nu suntem demni de trecutul nostru.
Poate că puterea şi voinţa de care au dat dovadă alţii se dovedeşte a fi o povară pentru noi! Joi, în cadrul şedinţei Colegiului Prefectural, cu acelaşi crez ca întotdeauna, directorul Direcţiei de Cultură Caraş-Severin, Ada D. Chisăliţă a prezentat un raport cu privire la starea în care se află monumentele istorice din judeţ.
„Judeţul nostru figurează în Lista Monumentelor istorice cu 834 de poziţii, acoperind toate tipurile de monumente istorice. Potenţialul celor industriale şi preindustriale, în jur de 250 de obiective, conferă judeţului o personalitate aparte sub acest aspect, ca fiind cel mai dens, cel mai important şi cel mai diversificat patrimoniu industrial din Sud-Estul Europei“, spunea dna Chisăliţă.
Şi totuşi, umbra de plumb a nepăsării acoperă încă odată superlativul. Raportul prezentat în cadrul Colegiului Prefectural scoate încă odată la lumină situaţia jalnică în care unii înţeleg să păstreze ceea ce alţii au construit. Membru în Colegiul Prefectural, Nicolae Ştefănescu, directorul coordonator adjunct al DADR Caraş-Severin, a spus: „Rapoartele prezentate de Direcţia de Cultură sunt cele mai dure şi reflectă poate cea mai gravă situaţie. De ce ne facem noi vrednici? De faptul că nu am fost capabili să păstrăm nici măcar ruinele unei industrii construite de înaintaşii noştri. Ei au construit o industrie… Noi?“
Ponderea distrugerilor, la nivelul judeţului Caraş-Severin, în ceea ce priveşte patrimoniul cultural naţional, se ridică la aproximativ 30-35 la sută. După cum s-a subliniat joi, la şedinţa Colegiului Prefectural Caraş-Severin, prezidată de prefectul Octavian Ţunea, printre factorii de distrugere a patrimoniului se numără şi închiderea sectoarelor cu activitate industrială şi degradarea, prin nefolosire sau prin neglijare, a obiectivelor industriale.
„Este adevărat şi regretabil că o bună parte din monumentele istorice din Caraş-Severin se află într-o avansată stare de degradare, un exemplu în acest sens fiind Centrala de la Grebla din Reşiţa, sau ceea ce se întâmplă, după privatizare, în staţiunea Băile Herculane“, a spus, cu acest prilej, reprezentantul Guvernului în teritoriu. Cel mai afectat obiectiv este Puţul I al fostei Întreprinderi Miniere Anina, intrată în faliment în ianuarie 2006. Prin eforturile comune ale autorităţilor judeţene şi locale şi ale Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Caraş-Severin, în 2007, un an mai târziu s-a reuşit stoparea intervenţiei lichidatorului în zona Puţului I şi s-a realizat predarea acestuia Primăriei Anina.
Un caz de o gravitate mai mare, asupra căruia Direcţia pentru Cultură nu a avut instrumentele de intervenţie, este cel al sitului industrial de la Dognecea, distrus înainte de anul 2001, atât din vina proprietarilor care s-au succedat, cât şi din neglijarea acestui sit de către autorităţile locale.
Tot la acest capitol intră şi Fabrica de cărămidă din incinta S.C. TMK Reşiţa şi Fabrica de Şuruburi de la Anina.
Anca Preda
[email protected]