În loc să ni se prezinte ca oameni responsabili şi, mai cu seamă, să ne demonstreze că sunt responsabili, politicienii s-au transformat în saltimbanci, în gospodine şi artişti de circumstanţă. Elena Udrea dă cu mopul prin şcoli, pune murături în piaţă, tricotează în direct la televiziune. Norica Nicolai prepară mititei în formă de săgeată, însemnul liberalilor. Bogdan Olteanu împleteşte covrigei de Buzău. Teodor Meleşcanu dirijează, pe le televiziune o orchestră simfonică, în vreme ce Silviu Prigoană tunde oi, iar Vlad Hogea prepară mustul. Pesedista Olguţa Vasilescu, olteancă get-beget, ne interpretează melodii populare din Ardeal, iar pe Nicu Bănicioiu îl vedem dansând „Căluşul”…
Te uiţi la ei, te freci la ochi, te ciupeşti să vezi dacă nu cumva ai un vis trăznit. Nu, nu visezi. Şi atunci, întrebările vin în mod justificat. Oare, ce vor să ne demonstreze oamenii aceştia? Pentru ce se dau ei în stambă? Sunt îngrijoraţi că ar putea dispărea anumite îndeletniciri, cum ar fi croşetatul, tunsul oilor ori frământarea mititeilor? Au constatat cumva că nu mai avem dirijori de orchestre simfonice şi cântăreţi de muzică populară? Desigur, nu. Dumnealor vor să ne convingă cu tot dinadinsul că sunt oameni din popor, că sunt de-ai noştri şi că nu sunt o speţă aparte. Vor să ni-i apropiem şi să le facem loc în sufletele noastre. Cu alte cuvinte, să-i votăm cu tot entuziasmul de care suntem capabili.
Numai că dumnealor au greşit calculele din start. Electoratul român nu îşi trimite în parlament, să-l reprezinte, nici bune tricotoare, nici artişti amatori pârâţi, nici saltimbanci. El are nevoie de oameni bine pregătiţi în vederea adoptării unor legi mai bune, de deputaţi şi de senatori care să fie mereu în mijlocul lor, care să cunoască bine realitatea, încât să poată promova iniţiative legislative ori să le susţină pe cele care corectează nedreptăţi, aduc plusul necesar unui trai mai decent.
Decât să presteze caraghios în faţa naţiunii, ar fi fost de preferat ca aceşti candidaţi să abordeze probleme serioase, din programele partidelor lor. Să convingă alegătorul că dacă mâine vor ajunge în parlament ori în guvern sunt pregătiţi să fie altceva decât au fost un Cristian Adomniţei, un Tudor Chiuariu, un Gheorghe Dobre, un Mihail Hărdău şi atâţia alţii care nu au onorat aşteptările românilor. Pe când aşa, suntem martorii plasării politicienilor în spaţiul derizoriului, al spectacolului de prost gust.
Tristan Mihuţa