Abandonul şcolar tinde să devină un fenomen şi la nivelul judeţului Caraş-Severin. Aproape 2.700 de elevi au rămas în grija rudelor, deoarece părinţii lor au plecat la cules de căpşuni în Spania sau să zidească pe şantierele italienilor, şi astfel în fiecare an se înregistrează zeci, poate chiar sute de abandonuri şcolare, zeci de copii învaţă în şcoli „improvizate“, în timp ce sute de micuţi nici măcar nu ajung să păşească într-o şcoală.
Iată unde ne-a adus sărăcia, precum şi indiferenţa celor pe care odată la patru ani îi alegem, celor care odată la patru ani ne promit luna şi stelele şi asta fără să aibă puterea lui Greuceanu. Nu le pasă pur şi simplu. Pentru că dacă le-ar păsă nu ar mai exista copilaşi care să fie nevoiţi să se înghesuie într-o cameră de 3/2 mp alături de dascălul care nu are nici măcar tablă pe care să scrie, nu ar mai exista primării moderne care să „ascundă“ şcoli în care nu există nici măcar apă de spălat pe mâini sau toalete diferite de cele la care mergeau străbunicii noştri, nu ar mai exista şcoli în care materialele de curăţenie şi dezinfecţie sunt mai rare decât diamantele…
„Există mai multe cauze care favorizează abandonul şcolar, printre aceste sigur că se află şi condiţiile social-economice ale familiilor. Cei mai mulţi copii care abandonează şcoala fac parte din grupuri defavorizate, chinuite de sărăcie şi marginalizare“, este de părere Nicolae Grindeanu, inspector general al ISJ Caraş-Severin. Şi până la urmă cu ce îi ajută cartea în România lui 2009, eventual să câştige un salariu de 1.000 de lei… când „dincolo“ pot câştigă, fără să ştie să scrie prea bine sau să citească, şi 5.000 de lei…
Anca Preda
[email protected]