Pentru al doilea an consecutiv, vetaranii orădeni au fost cap de afiş la festivalul de rock de la Râul Alb. La finalul concertului cu care trupa a închis festivalul, solistul Călin Pop a acordat un interviu în exclusivitate pentru ziarul Timpul.
Timpul: „Celelalte Cuvinte“ revin la Râul Alb. Cum a fost revederea cu festivalul?
C.P.: Plăcută, a fost mai multă lume decât ne aşteptam având în vedere timpul ploios. Când am ajuns, erau mai puţini oameni, lumea se aduna. În afara incurabililor entuziaşti, mi-a plăcut faptul că lumea a rămas să asculte concertul nostru.
Timpul: Anul trecut, trupa a împlinit 25 de ani de activitate. A fost şi un turneu aniversar. Spuneţi-ne câteva cuvinte despre el.
C.P.: Iniţial era vorba de un singur concert, la Bucureşti. Apoi a început să le lege ideea unor concerte în mai multe oraşe, ca Timişoara sau Cluj. Până la urmă a ieşit turneul pe care ni-l doream, dar ne limitam la ce putem să facem. Datorită unor organizatori inimoşi, care ne-au răspuns la solicitări, am cântat la Constanţa şi Buzău. Au fost şapte sau opt oraşe. În final, a ieşit ceva mult mai mare decât ne-am aşteptat.
Timpul: Şi a culminat cu concertul de la Teatrul Naţional din Bucureşti.
C.P.: Da. A fost un concert „sold out“. Biletele se vânduseră cu două săptămâni înainte. Ultimul concert a fost în clubul „The Note“ din Timişoara, oraşul sufletului nostru. Chiar şi patronul a rămas mirat de câtă lume a venit. Turneul a avut un final cu gust foarte dulce, un bilanţ frumos de sub linia imaginară pe care o trasăm la capătul acestor 25 de ani.
Timpul: Care este secretul longevităţii muzicale?
C.P.: În primul rând, prietenia puternică dintre membrii grupului. Apoi chemarea muzicii, care ne adună. Nu în ultimul rând, ideea de a crea muzică pe placul sufletului nostru, neîntreţinându-ne din asta. Avem alte activităţi economice din care ne descurcăm. În muzică, noi facem pe placul sufletului.
Timpul: Ce face Călin Pop atunci când nu cântă?
C.P.: Lucrez, citesc, studiez, cânt la chitară, colecţionez chitări. Am perioade când cânt doar la chitară rece. Nu uit că sunt absolvent al Şcolii Populare de Arte şi mă loveşte nostalgia de a cânta. Îmi imaginez un om cu o chitară şi mă joc cântând partituri clasice.
Timpul: Aţi spus deseori că „Celelalte Cuvinte“ cântă doar din pasiune. Câtă pasiune puneţi în ceea ce faceţi?
C.P.: Cât putem de multă. Dacă simţim un lucru, asta facem. Lumea ne ascultă, ascultă şi piesele noi, „Zmeie“ sau „Între vise“, prin care transmitem ceea ce simţim după 25 de ani. Recunosc că piesele sunt triste, dar aşa suntem noi, trişti. Nu înseamnă că nu ne bucurăm de viaţă, dar aşa simţim. Când faci ceea ce simţi, eşti într-adevăr fericit.
Timpul: Se mai cântă rock din pasiune, aspectul material contând, tot mai mult?
C.P.: Mai mult sau mai puţin. Din afară, e uşor să critici. Cred că rock-ul, indiferent dacă place sau nu publicului, se face doar din pasiune. E un gen care, şi dacă vrei, nu-l poţi face altfel. Nu dau altă motivaţie pentru formaţiile care au cântat aici decât plăcerea de a cânta.
Timpul: Lumea aşteaptă de mult un album nou de la voi. Ne spuneţi ceva despre asta?
C.P.: Degeaba înregistrările. Trebuie aduse multe corecturi şi mixaje, trebuie făcută coperta. Piesele, compuse şi înregistrate, trebuie retuşate tehnic şi masterizate. Tocmai de aceea, lucrurile se lungesc. Dar nu ne vom întinde pe şapte ani, ca între albumele „Ispita“ şi „Nos“.
Timpul: În încheiere, câteva cuvinte pentru lumea care vă ascultă şi vă place.
C.P.: Le mulţumim celor care au venit la festival, căci e destul de departe. Bănuiesc că au venit pentru noi şi apreciem asta. Sperăm că se vor mai întâmpla lucruri la fel de frumoase şi că vremea va ţine mai mult cu inimoşii organizatori, care încearcă să aducă o picătură de cultură în oceanul prostiei omeneşti.
Ionel Ivaşcu