BĂUȚAR – Pornind de la satisfacerea nevoilor proprii, o familie de tineri a început să dezvolte o plantație de zmeură și căpșuni.
Acum doi ani, Emanuela și Iosif Văran și-au plantat zmeură și căpșuni în grădină. Să le aibe proaspete și curate, să poată mânca un fruct sănătos pe care și-l cultivă singuri. Mai ales că, nu demult, le venise pe lume un băiețel, Nicolas, care acum are doi anișori și jumătate. Cele 300 de fire de căpșuni și tot atâtea fire de zmeură au rodit frumos și recolta a fost peste nevoile familiei Văran. Și au început să vândă. Zona bună, pământul fertil, aerul curat au contribuit din plin la calitatea fructelor. Astfel că vânzarile au mers strună. Atunci le-a încolțit în minte ideea de a dezvolta o afacere. Au ajuns azi să aibe 2500 de fire de zmeură si încă 2500 de căpșuni. Majoritatea recoltei o vând în piața volantă din Timișoara. Tot ce produc soții Văran este 100% bio și vor să rămână pe această direcție. Nu uită că au început acest business ca pe un hobby și nu vor să sacrifice calitatea produsului și sănătatea consumatorului pe altarul profitului cu orice preț.
Pe lângă plantație mai au și 110 familii de albine. Fac miere de salcâm, de tei și polifloră. Ar fi vrut să acceseze un program de dezvoltare cu fonduri europene pentru apicultură, dar s-a dovedit a fi ceva greoi spre imposibil. De ce? Pentru că cerințele sunt aproape imposibil de respectat. „De exemplu, ni se cere să avem un grup sanitar la o anumită distanță de stupi. Când stupii sunt acasă nu e nici o problemă. Dar când sunt duși în alte zone…ce e de făcut? Să construim în fiecare loc în care mergem câte o baie?” se întreabă nedumerită Emanuela.
Se pare că cei care redactează cerințele pentru accesarea fondurilor o fac dintr-un birou, fără a fi fost vreodată în teren și fără a cunoaște exact toate aspectele. Poate ar trebui să mai închidă ușa biroului și să mai facă câte o excursie prin sate. E aer curat, e peisaj de poveste, sunt oameni buni și primitori. Care bucuroși le-ar explica dificultățile pe care le întâmpină. Poate după câteva astfel de excursii, ar reuși să elaboreze niște programe mai coerente, mai ancorate în realitate și mai usor accesibile pentru cei care au atâta nevoie de ele.
Cu toate acestea, familia Văran merge înainte, iar Emanuela este pur și simplu fascinată de ceea ce face. „Să stai într-un loc frumos ca Băuțarul, să faci ce-ți place, să fii propriul tău șef și să-ți vezi copilașul zburdând fericit prin curte este mai mult decât suficient pentru mine. Nu mă văd plecând de aici și făcând altceva. Îmi place viața la sat, am o familie frumoasă și iubitoare, într-un cuvânt, suntem fericiți”, ne spune cu un zâmbet sincer și cald Emanuela. Iosif mai merge prin străinătate și mai muncește în construcții. Banii câștigați acolo ajută la dezvoltarea plantației. Fără bănci, fără ajutor extern. Tot ce au e făcut pe munca lor.
Un început de poveste sănătos. Fără datorii și obligații. Nimic nu-i poate trage înapoi și viitorul sună bine pentru familia Văran. Le dorim recoltă bună, sănătate și succes. Și sperăm să găsim cât mai multe povești similare. Povești despre oameni care ne arată că și la noi acasă putem face ceva viabil, putem trăi decent și putem fi fericiți.
Flavius Militaru