Chiar dacă un kilogram de salam costă cam cât o factură la energie electrică, magazinele mari declară că cele mai vândute produse sunt mezelurile. Viaţa în România este tot mai scumpă. Din nefericire salariile nu cresc în acelaşi ritm cu preţurile.
Discuţiile pe această temă sunt nenumărate, iar nemulţumirile şi mai multe. Curios este faptul că indiferent de preţuri, magazinele sunt mereu pline. Se pare că şi pe noi nu prea ne afectează criza financiară, asta pentru că deşi preţurile sunt extrem de „săltăreţe“, în supermarket-uri este mai mereu aglomeraţie.
Toată lumea cumpără, iar majoritatea banilor se duc pe mâncare. De dimineaţa şi până seara, casele de marcat sunt folosite la capacitate maximă. Fie că plăteşte cu tichete de masă, fie că are bani în portofel, reşiţeanul cumpără. Dacă acum mulţi ani se cumpăra salamul cu 100 de grame, acum ne-am obişnuit să îl luăm feliat.
Nimic rău în asta, doar că preţurile la salam îi fac pe mulţi dintre noi să îşi piardă apetitul. Nici carnea proaspătă nu se lasă mai prejos, iar pentru o bunăţică de pulpă de porc scoatem din buzunare zeci de lei.
Despre faptul că politica preţurilor este dictată de supermarket-uri s-a tot vorbit, însă o vorbă a românului spune că nu e vinovat cel care cere, ci acela care se conformează şi dă… La fel de adevărat este şi faptul că fără mâncare nu putem trăi, chiar dacă pentru cinci feliuţe de salam putem plăti şi 8-9 lei.