Europarlamentarele bat la ușă, listele au început să fie oficializate și spiritele să se încingă. EBA sare la gâtul fostei protejate a tatălui, Monica Macovei, Bodu își aduce aminte că acum mulți ani, 20 mai precis, a fost la țărăniști și candidează pentru ei la europarlamentare, Mircea Diaconu, scos de liberali de pe listă, vrea acum și buletin de Bruxelles după ce a făcut furori umblând să-l obțină pe cel de București.
Ponta și Antonescu își continuă înțepăturile de la distanță. „Avem un Băsescu, nu-l mai vrem pe al doilea” contra „E mai probabilă refacerea URSS-ului decât cea a USL-ului”, cam așa se duce lupta declarativă în aceste zile între cei doi până mai ieri aliați (a doua declaraţie fiind cel puţin amuzantă având în vedere cele mai recente manevre ale Kremlinului). Între timp, Băsescu originalul uită că e politician și nu tractorist, și-și îndeamnă micuţul partid (PMP-ul) să scoată politicienii de la vârful instituțiilor ca țara să meargă, iar Boc dă lecții despre prosperitate.
Oricât mi-aş propune să evit ce se întâmplă în politică, nu pot. Pentru că în ţara aceasta totul se învârte în jurul acestui fenomen ce a acaparat oameni, valori şi principii, transformându-le în haos. Totul este politic şi politică. Nu ar fi o problemă dacă lucrurile ar merge bine, dacă toate aceste conflicte ar duce şi la ceva constructiv. Dar la noi, răutatea oamenilor din toată zona politică şi prostia lor cvasigenerală au depăşit orice limită.
Singurul ţel al politicienilor este să se mănânce între ei şi să uite întotdeauna de oamenii care i-au votat. Demnităţile publice sunt accesate doar ca metodă personală pentru atingerea scopurilor limitate, pentru achitarea unor poliţe şi datorii, pentru plăcerea răzbunărilor meschine şi promovarea urii permanente.
Politicienii nu mai văd pădurea de copaci şi nevoile omului ca individ de nevoia grupului ca interes.
În 2012, la aceeaşi masă au stat formaţiuni politice care se războiau de 22 de ani, iar toată lumea spera că se va face ceva pentru omul simplu şi nevoile lui. Nu au trecut nici doi ani şi animalicul domină din nou scena politică. Răutatea a redevenit o stare de normalitate. Oamenii sunt ignorați, iar nevoile lor sunt neesenţiale. Frustrările, răbufnirile de orgolii, săbiile scoase din teacă sunt în fiecare zi, în fiecare loc. Parfumul răutății şi prostiei e în fiecare sediu de partid. Politicienii nu reuşesc să fie uniţi de proiectele mari, dar reușesc să fie dezbinaţi de cele mici. Totul arată că, de fapt, suntem o naţie care nu îşi poate depăși condiția…
Nina Curiţa