CARAŞ-SEVERIN – La Armeniş, puteţi avea şansa de a întâlni un pui de zimbru, privilegiu pe care l-a avut recent şi un fotograf de la Canon România!
Un fotograf poza un zimbru. Zimbrul n-avea nimic împotrivă. Nu, nu e o glumă. Este cât se poate de adevărat. Aventura începe în satul Armeniș, unde WWF România şi Asociaţia WeWilder și-au asumat misiunea reintegrării zimbrilor în libertate. Într-un areal de aproximativ 59.000 de hectare s-a demarat un proiect amplu de reintroducere a acestei specii, aflate în declin la nivel european.
Un periplu fotografic cu zimbri a fost realizat recent de către Richard Constantinoff, fotograf la Canon România, în cadrul unui proiect inedit denumit „GeneraţiaR“. Un sprijin important a venit din partea unui ranger WeWilder din arealul Armeniș, care a jucat și el un rol crucial: Richard avea nevoie de îndrumare și informații de la un bun cunoscător al zonei, pentru a avea cele mai bune șanse să găsească zimbrii. Munca nu a fost deloc uşoară. Cei doi au parcurs circa 20 de kilometri prin păduri, ascultând atent fiecare zgomot discret de crengi uscate, căutând urmele de copită lăsate în teren sau bucăți de scoarță roase și aruncând mii de priviri spre lăstărișuri.
Primul care le-a ieşit în cale a fost un exemplar superb de circa 1.000 de kg, însoţit de două femele. Întâlnirea cu acest animal legendar a fost impresionantă: „Ne-am tatonat de la aproximativ 50 de metri, timp de 2-3 minute. În acest scurt răstimp, mi-a dat șansa să-l observ, să mă familiarizez cu el cât se poate și mi-a răsplătit îndelunga răbdare cu câteva cadre fotografice care reușesc să redea trăsăturile lui fizice remarcabile. Am stat cumva laolată, zimbrul și cu mine. Până când am rămas doar eu. Dar cu răsplată și bucuria acestui privilegiu. Privilegiul întâlnirii“.
A doua zi de explorare din Armeniș i-a adus lui Richard un moment la care nici nu visa: o întâlnire cu un pui de zimbru. „După cum traiul în sălbăticie are propriile reguli, și fotografiatul în sălbăticie are propriile reguli. Am înaintat prudent și apoi am rămas tăcut. Aveam răbdare. Acceptasem că e posibil să fie nevoie să revin în teritoriu pentru întâlnirea cu zimbrii. Însă după ceva timp, suspansul și așteptarea au luat sfârșit. La marginea pădurii, într-un desiş, am zărit un pui de zimbru solitar. Mă gândeam că turma este în apropiere și știam că femelele reacţionează prompt, făcând <<scut>> pentru protejarea celui mic, dacă simt în apropiere un intrus. M-am apropiat foarte încet, evitând mișcările bruște, silențios și cât de noninvaziv posibil. Puiul nu era <<însoțit>>, se depărtase momentan de turmă. Am privit emoționat și m-am lăsat purtat în întâlnirea aceea fascinantă din luminișul pădurii. Am fost atent la mișcarea lui, dar și la propria mea mișcare. Trăiam bucuria unei întâlniri mărețe și neașteptate. Puiul de zimbru“, a notat Richard Constantinoff.
Pentru un fotograf de wildlife, astfel de întâlniri cu animale sălbatice în pădurile din Munţii Ţarcu, un teritoriu la fel de neîmblânzit, pot fi o împlinire profesională. „Am plecat lăsând totul așa cum am găsit. Acum sunt sigur: nu eu am surprins zimbrii, ci ei <<m-au surprins pe mine>>“, aşa şi-a încheiat proiectul fotografic din Măgura Zimbrilor, Richard Constantinoff.
Pentru cei peste 100 de zimbri care trăiesc liberi astăzi la Armeniş, concluzia este una singură: Nicăieri nu-i ca acasă!
JCS-Nicoleta Moraru
FOTO: Richard Constantinoff
