Caraş-Severin, Romania

CARAȘ-SEVERIN – O expoziție despre contemporaneitate, la 50 de ani de trecerea în neființă și 160 de la nașterea pictorului bocșean!

Vernisată joi, la Reșița, expoziția „Bottlik și contemporanii“ aduce pe simezele Sălii Sălișteanu circa o treime din fondul celor aproape 100 de lucrări semnate Tiberiu Bottlik, aflate în colecția de artă a Muzeului Banatului Montan. Multe dintre acestea sunt portrete ale unor oameni din Bocșa, la care se adaugă câteva lucrări de grafică și de modelaj. „Contemporanii nu sunt de această dată alți pictori, ci oamenii din portretele sale. Vizitatorul se întâlnește, astfel, cu figuri de bătrâni, de muncitori, cu personaje feminine pictate cu gingășie, dar și cu pictorul însuși. O lume veche de un secol, dar totuși contemporană!“, în opinia coordonatoarei proiectului, managerul MBM, Livia Magina.

O lume aparent senină, marcată însă vizibil de neliniștile și tristețile care au însoțit grozăviile războiului și binefacerile păcii. Criticul de artă Ada Cruceanu a identificat în grupaj (cel puțin) patru straturi de contemporaneitate, primul (cel cu el însuși) fiind ilustrat de autoportretul din tinerețe al pictorului născut în 16 octombrie 1884 în Biserica Albă (Bela Crkva, Serbia de azi), într-o familie de mici nobili. Al doilea plan ar fi cel în care Bottlik, după studiile de la Budapesta, Viena și München, ajunge la Paris în 1907, unde va studia și va sta până la izbucnirea războiului, în 1914. „Chiar în anul în care ajunge la Paris, într-una din marile galerii de artă, Pablo Picasso expune «Domnișoarele din Avignon» și răstoarnă toată arta de până atunci. Tiberiu Bottlik revine însă de acolo cu o ofertă de artă plastică aproape academică, foarte puțin, doar tangent influențată de mișcările și curentele artistice contemporane lui.“, spune aceasta.

După prizonieratul în care a căzut în 1916 în urma bătăliei de la Doberdò (Italia), Bottlik revine ca profesor la Biserica Albă în 1919, pentru ca apoi, după 5 ani petrecuți la Slavonski Brod (Croația), să se stabilească definitiv în Bocșa, în 1927. Acesta ar fi cel de-al treilea strat, în care artistul devine contemporan concitadinilor pe care îi regăsim portretizați atât în lucrările expuse aici, cât mai ales în cele aflate în colecțiile Muzeului Național de Artă Timișoara, Galeriei Naționale de la Budapesta sau dispersate în colecții private din Europa. „Față de cei care astăzi creează «instalații și alte asemenea», Tiberiu Bottlik este de-a dreptul vetust. Față de cei care știu cu adevărat ce înseamnă arta, de la desen până la cromatică, el este însă contemporanul nostru.“, a conchis Ada Cruceanu, identificând astfel și cel de-al patrulea strat.

Alături de „autoportretul artistului de tinerețe“ (conform etichetei de pe ramă), un mare plus al acestei expoziții îl reprezintă expunerea portretului de femeie recent restaurat la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, prima lucrare din colecția de artă restaurată de la înființarea MBM, în 1957.

JCS-Walter Fleck