Fostele cămine de nefamilişti şi blocuri de garsoniere ale Uzinei din Reşiţa au ajuns adăpostul a peste 700 de oameni.
Cu câte patru- cinci copii, fiecare familie din cele trei imobile se încălzeşte cu ce poate. De cele mai multe ori, în foc ajung pantofi, haine şi cârpe vechi strânse de prin gunoaie. Lemnele sau cărbunii sunt un lux fiindcă rar au parte de aşa ceva. De obicei, bucăţile de lemn provin din obiecte de mobilier sau din demolări.
În fiecare dimineaţă, copii cu vârsta de până în 10 ani, pleacă pe calea ferată, prin ruinele fostelor fabrici sau prin tomberoanele cu gunoi şi caută tot ce poate fi pus pe foc. Sobele din tablă sunt instalate în holurile locuinţelor iar drept coş este folosită nişa prin care trec conductele cu apă ale blocului.
Nu de puţine ori, din cauza amplasării, era foarte aproape ca întreaga locuinţă să se aprindă de la sobe. Deoarece pun pe foc tot ce prind şi gazele emanate de sobe sunt o problemă. Au fost cazuri când familii întregi au scăpat ca prin minune de la intoxicaţia cu monoxid de carbon sau incendii. Oamenii spun că autorităţile trec pe acolo odată la patru ani, în campanie…
Fiindcă fumul se răspândeşte în tot cartierul, focul este făcut mai mult noaptea. Fiindcă bagă pe foc tot ce găsesc, vecinii din jur sunt exasperaţi de mirosul şi fumul greu care le umple casele şi le îmbâcseşte rufele.
Sorin Goruianu