REŞIŢA – Trist, dar adevărat. Ţăranii noştri aruncă laptele la porci, iar noi îl cumpărăm din magazine la suprapreţ.
Parcă nu trece o zi fără să vorbim despre produsele agroalimentare, despre scumpirea galopantă a alimentelor, şi despre „neputinţa“ statului român de a-şi scoate poporul din mizerie. De această dată, însă, abordăm subiectul prin prisma fermierilor care nu reuşesc să-şi vândă laptele şi brânza, în timp ce noi cumpărăm din magazine lactate din import, la suprapreţ.
„Am trecut de 80 de ani, dar am crescut vaci de când mă ştiu. Mulg la ele până seara târziu. Văcuţele mele îmi dau, zilnic, zeci de litri de lapte. Dar nu am cui să-l vând, aşa că se mai şi acreşte prin oale. Facem brânză, iar copiii mai dau din ea la oamenii care ne ajută la munca câmpului“, ne-a povestit Nistor Geagea, din satul Bîrz. Gospodarul nu este, însă, singurul care se confruntă cu această problemă. La fel ca el sunt mulţi alţi crescători de vaci din judeţ, care nu au mai văzut demult trecând prin sat cisterna de colectare a laptelui. Şi nici nu ar avea cum, căci, de câţiva ani, în Caraş-Severin, există doar o singură fabrică de procesare a laptelui, cea de la Oraviţa.
„Deşi banii primiţi pe litrul de lapte nu erau mulţi, era totuşi un câştig pentru noi. Acum, nu mai avem unde duce laptele, şi nici cine să ni-l cumpere. Mare păcat că s-a închis şi fabrica de la Prigor“, ne-a spus Sofia Gherman, din comuna Dalboşeţ.
Ceea ce a omis, însă, să povestească femeia este faptul că, înainte de ’89, la doar 16 kilometri depărtare de casă, în localitatea Bozovici, îşi desfăşura activitatea una dintre cele mai mari fabrici de lapte din judeţ. Aici, se aduceau zilnic mii de hectolitri de lapte, colectaţi de la mai toate gospodăriile din zona Văii Almăjului. După procesare, laptele se transforma în unt şi caşcaval, despre care cei care au apucat să-l guste spun că era cu adevărat delicios. Din păcate, după Revoluţia din ’89, pe poarta fabricii de la Bozovici s-a pus lacătul. Tot în acea perioadă şi-au încetat activitatea alte trei fabrici din judeţ, cea de la Reşiţa, Moldova Nouă şi Oraviţa.
Între timp, la Oraviţa şi Prigor s-a mai deschis câte o unitate de procesare a laptelui, însă, cea din urmă nu a avut viaţă lungă, fiind închisă acum doi ani.
Acesta este şi motivul pentru care cea mai mare parte a laptelui de vacă ajunge la consumatorul cărăşean sub formă de brânzeturi, pe piaţa liberă. Iar lucrul acesta se întâmplă doar în cazul „norocoşilor“, dacă putem spune aşa, a celor aflaţi în putere, care reuşesc să stea în piaţă cât e ziua de lungă, fie vară, fie iarnă. „Închegăm laptele şi facem brânză, că altă soluţie nu avem. Cont de lapte nu ai la cine să faci, pentru că pe aici toţi avem animale, lapte şi brânză“, ne-a spus Icoana Serafin, din Bîrz, femeia care ia zilnic 25 de litri de lapte de la văcuţele sale.
Întrebată de ce nu-şi vinde animalele, femeia zâmbeşte şi ne răspunde cu amărăciune-n glas: „noi din asta trăim!“
Roxana Bălan Nafiru