REŞIŢA – Pentru al doilea an consecutiv, scriitorul s-a întors în oraşul natal pentru a-i face pe reşiţeni să râdă!
Am dat curs invitaţiei Primăriei, de a fi prezent luni, 21 august, la ora 18, în faţa Palatului Cultural, respectiv Teatrul de Vest, pentru a participa la întâlnirea cu Jan Cornelius, Robert Şerban, Marcel Tolcea şi… Robert de Niro. Deşi se zvonise că vor veni şi Robert Redford şi Robert Downey Jr., nici aceştia, nici ceilalţi doi Robert n-au mai ajuns la Reşiţa. Drept care scaunele pregătite de organizatori s-au dovedit a fi suficiente, iar spaţiul încăpător pentru asistenţă.
Ar trebui precizat că Jan Cornelius (foto, st.) s-a născut la Reşiţa în 1950, dar s-a stabilit în Germania, la Düsseldorf în 1977, cu mult înainte ca în România să conteze dacă şi cât salam cu soia ai mâncat. A studiat franceză, engleză şi spaniolă la universităţi din ţară şi străinătate, a fost profesor de liceu, traducător şi interpret, pentru ca din 2000 să activeze ca liber profesionist. Începând cu 1990 publică 22 de cărţi, din care opt pentru copii (în limba germană). După ce a început să fie tradus în limba română şi nu s-a regăsit în rezultat, a decis să scrie direct în română. Astfel au apărut: Eu, Dracula şi John Lennon (2016), De ce nu-s românii ca nemţii? (2019), Aventurile unui călător naiv (2020) şi Cum mi-am mâncat masca (2022).
Mult mai cunoscut în ţară decât în oraşul său natal, Jan Cornelius a venit prima oară anul trecut la Reşiţa pentru o lectură publică, găzduită atunci de Centrul German „Alexander Tietz“. Şi acel moment a fost unul neobişnuit, cum a remarcat Erwin Josef Ţigla (foto. dr.) în deschiderea manifestării, deoarece autorul a fost nevoit să-şi întrerupă lectura din cauza zgomotului produs de bibilicile din curtea vecină. Marcel Tolcea (foto, centru) şi-a amintit că primul lucru pe care l-a ştiut despre Jan Cornelius a fost că „are o calitate rară: are umor, haz, râde“, acum aceasta regăsindu-se în „capacitatea sa extraordinară de a transfigura realitatea“, pe care o regăsim nu doar în cărţi, ci şi în notiţele sale cotidiene de pe pagina de Facebook. L-a citat, în continuare, pe Mircea Cărtărescu, potrivit căruia: „«Cum mi-am mâncat masca» este o carte strălucitoare, plină de fantezie şi paradoxuri, de un umor nebun, irezistibil!“
Pline de umor au fost, dealtfel, şi relatările lui Jan Cornelius, venite să completeze şi să plaseze în context, spre amuzamentul audienţei, fragmente din cărţile sale în limba română. Dovada am extras-o chiar de pe pagina de socializare a autorului, care a remarcat ulterior: „Mi-au zis mai mulţi că în timpul lecturii a trecut o fetiţă pe trotinetă în spatele publicului şi a întrebat-o mirată pe maică-sa: «Mami, aici e concurs de râs»? Scurt şi la obiect!“
JCS-Walter Fleck
