Jurnal CS: Bine ai revenit la Reşiţa!
Diana Ureche Thompson: Bine v-am regăsit! Mă
bucur că sunt aici.
Jurnal CS: De când nu a-i mai văzut Bazinul
Olimpic de înot?
D.U.T.: De când am plecat din România, de
când nu ne-am mai văzut nici noi, adică
de 16 ani. Acum arată foarte bine.
Jurnal CS: De ce a-i ales Canada?
D.U.T.: Pentru că acolo am avut o oportunitate.
M-am stabilit la Vancouver. Imediat după ce am
terminat liceul, o antrenoare din Cluj-Napoca era
acolo, şi m-a chemat la ea, să mă
antrenez. Şi, am prins o bursă la
Universitatea din Vancouver. Am stat, mi-am făcut
studiile superioare. Între timp, l-am cunoscut pe
soţul meu şi am rămas acolo.
Jurnal CS: Ce amintiri te leagă de Bazinul Olimpic
din Reşiţa?
D.U.T.: Toate îmi sunt în memorie. De
când am venit să mă pregătesc
în centrul olimpic, din 1990 până
în 1993. Între timp, împreună cu
Luminiţa Dobrescu şi Carla Negrea am fost la
Olimpiada de la Barcelona, din 1992. Tot îmi
amintesc. De la colegi şi antrenori, în
frunte cu domnul prof. Ioan Schuster, pe care l-am
găsit neschimbat, până la oamenii
minunaţi ai acestor locuri pe care i-am
întâlnit, în acea
perioadă.
Jurnal CS: Ce performanţe te-au recomandat pentru
a fi cooptată în lotul pentru
Barcelona?
D.U.T.: Medalia de bronz de la Campionatele Europene de
juniori şi medalia de aur de la „Cupa
Prieteniei“. Din păcate, la Olimpiadă
nu am reuşit nici măcar o Finală B. Pe
de-o parte am fost foarte dezămăgită
în suflet, că nu am dat satisfacţie.
Dar, am fost, totuşi, mândră că am
făcut parte din echipa României.
Jurnal CS: Am înţeles că, după
stabilirea în Canada, a-i încercat să
revii în circuitul competiţional
internaţional.
D.U.T.: Într-adevăr. Am dorit să merg
la Campionatele Europene de înot de la Viena, din
1995. Dar, nu am reuşit să mă calific,
nu am avut timpii necesari. Apoi, n-am mai
încercat. Iar în 1998 am decis să
mă retrag, să mă concentrez mai mult pe
antrenorat şi pe studii.
Jurnal CS: Şi, acum, ce faci?
D.U.T.: Stau acasă, în concediu de
maternitate. Am un băieţel de un an şi
opt luni. Sunt fericită că sunt
mămică.
Jurnal CS: Nu te întorci în
România?
D.U.T.: Nu, nu. Soţul este canadian, şi nu
cred că s-ar acomoda. Îi face plăcere
să vină în vizită la Cluj-Napoca,
la părinţii mei. Practic din doi în doi
ani ne vedem cu ei, fie venim noi în
România, fie vin la Vancouver.
Jurnal CS: Ce-ţi doreşti în
continuare?
D.U.T.: Să mai vin în ţară,
să mă revăd cu prieteni, cu foşti
colegi, cu antrenori.
Jurnal CS: Înseamnă că
„Întâlnirea înotătorilor
reşiţeni“ ţi-a deschis apetitul
revenirii în lumea nataţiei.
D.U.T.: Trebuie să recunosc faptul că m-am
simţit foarte bine aici, cu această ocazie. A
fost un prilej fericit. M-am revăzut cu
mulţi, i-am cunoscut pe alţii, a fost
excelent.
Jurnal CS: Cum a-i reuşit să ajungi,
totuşi, la această
întâlnire?
D.U.T.: A început cu un mesaj de la Carla Negrea
Troner. Mi-a transmis un e-mail, despre reuniune,
despre perioadă. Şi, a fost o
întâmplare fericită, fiindcă
tocmai în acest interval de timp eu aveam
planificat să vin în ţară, pentru
circa cinci săptămâni. Am venit numai
eu, cu băiatul, pe care l-am lăsat la
părinţi. Şi, am evadat la
Reşiţa. Dar nu regret, fiindcă m-am
simţit foarte bine. A fost o fericită
întoarcere în timp. Chiar, pot să
spun, emoţionantă. A fost ceva extraordinar.
Din păcate, peste doi ani nu ştiu dacă
voi reuşi să mă întorc. Dar, peste
patru ani sigur, dacă nu va interveni ceva
deosebit, voi înota din nou în Bazinul
Olimpic din Reşiţa.
Carte de vizită
Diana Ureche Thompson
Data şi locul naşterii: 19 octombrie 1974,
Cluj-Napoca.
Studii: Facultatea de Studii Economice Vancouver,
Canada.
Performanţe: multiplă campioană
naţională, participantă la Jocurile
Olimpice Barcelona 1992.
Marius Moraru
[email protected]