Timpul: D-na judecător, pentru câteva luni aţi fost detaşată la Consiliul Superior al Magistraturii.
D.D.: Da, m-am întors pentru că la 1 august 2007 au expirat cele şase luni de detaşare şi nu am solicitat prelungirea.
Timpul: Se putea prelungi? De ce nu aţi profitat de această posibilitate? Bănuiesc că orice magistrat îşi doreşte să lucreze în cadrul CSM.
D.D.: Teoretic se putea prelungi şi chiar am fost invitată să mă gândesc la această variantă. Am refuzat, în primul rând, pentru că cei care ar fi avut de suferit ar fi fost copiii mei. În al doilea rând, atunci când am plecat am promis preşedintelui Tribunalului Caraş-Severin că după şase luni mă întorc. Şi am pretenţia că mă ţin de cuvânt.
Timpul: Povestiţi-ne câte ceva din activitatea pe care aţi desfăşurat-o la CSM.
D.D.: Sunt multe de povestit, însă încerc să vorbesc despre câteva aspecte importante. Am lucrat la Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass-Media al CSM ca şi înlocuitor al purtătorului de cuvânt şi am avut aceeaşi activitate de relaţii cu publicul pe care o desfăşuram aici la tribunal. Însă, la alte dimensiuni, în sensul că implica un volum mult mai mare de lucru. Acolo am răspuns la solicitări în temeiul Legii informaţiilor de interes public, am redactat materiale de presă, am răspuns solicitărilor jurnaliştilor, din însărcinarea preşedintelui CSM, atunci când purtătorul de cuvânt avea alte sarcini. Astfel am cunoscut jurnaliştii din mass media centrală care se ocupă de justiţie. Împreună cu purtătorul de cuvânt al CSM, Cecilia Morariu, am propus plenului CSM modificarea Regulamentului de Ordine Interioară în ceea ce priveşte Biroul de Presă al acestui organism, astfel încât Regulamentul să reflecte o viziune modernă a activităţii acestui birou. Şi am avut satisfacţia ca plenul CSM să ne aprobe propunerile.
Timpul: Când aţi spus că la CSM munca dvs era la alte dimensiuni, la ce v-aţi referit?
D.D.: De exemplu, Tribunalul Caraş-Severin are aproximativ zece jurnalişti acreditaţi, iar CSM are peste 100. Şi dacă aici numărul de cereri pentru informaţii de interes public sunt în medie de zece pe lună, la CSM erau mai mult de zece pe zi.
Timpul: Cât de important e rolul jurnaliştilor pentru sistemul judiciar?
D.D: Foarte important. Presa, practic, e vocea publicului. Foarte multe persoane din acest domeniu consideră presa un duşman. Eu cred, însă, că rolul unui purtător de cuvânt este tocmai acela de a convinge că presa trebuie să fie un aliat al justiţiei pentru a servi interesele publicului larg. Până la urmă şi noi şi jurnaliştii existăm datorită oamenilor. Media trebuie să reflecte obiectiv activitatea noastră, pentru ca oamenii să o cunoască, iar ca să poată face acest lucru este nevoie ca noi, purtătorii de cuvânt, să informăm corect jurnaliştii despre orice subiect care interesează publicul.
Timpul: Cum se vede sistemul judiciar de la Bucureşti şi ce aţi schimba în acest sistem?
D.D: În această perioadă am dobândit o viziune de ansamblu mult mai clară asupra sistemului judiciar românesc şi am trăit experienţa de a vedea în ce mod şi prin ce căi se produc transformările necesare reformei. Şi recunosc că aş simplifica unele proceduri şi aş responsabiliza mai mult unele compartimente din aparatul tehnic al CSM.
Timpul: Cu ce gânduri v-aţi întors?
D.D.: M-am întors cu ambiţia de a aplica ceea ce am învăţat acolo în relaţia Biroului de presă al Tribunalului cu publicul şi mass-media. De asemenea, voi încerca să promovez imaginea instanţei al cărei purtător de cuvânt sunt, nu numai pe plan local, ci şi naţional, pentru că m-am întors convinsă că în Banat se face justiţie, iar acest lucru trebuie să se şi vadă.
Timpul: Vă mulţumesc.
Carte de vizită
Data naşterii: 6.02.1968
Stare civilă: căsătorită, doi copii.
Studii: Facultatea de Drept.
Activitate: Judecător din 1996 – până azi.
Nina Curiţa