Puteţi afla, din experienţa Maiei Morgenstern, ce înseamnă să lucrezi cu un mare regizor precum e Mel Gibson. Doamna scenei româneşti a transmis şi o serie de gânduri bune publicului reşiţean.
Timpul: În această seară v-aţi aflat în faţa publicului reşiţean. Cum a fost această întâlnire văzută de sus, de pe scenă?
Maia Morgenstern: M-am bucurat enorm. Am simţit o emoţie bună, copleşitoare, care-ţi dă aripi şi-ţi spune că ceea ce faci nu e degeaba. Parcă aici era şi ar trebui să rămână mereu un loc unde se regăsesc deopotrivă umorul evreiesc, cântecul grecesc, dansul, petrecerea, un cântec lăutăresc, dansurile ţigăneşti, într-un cuvânt bucuria de a dansa şi de a spune o glumă.
Timpul: De ce are nevoie un actor atunci când păşeşte pe scenă?
Maia Morgenstern: De fiecare dată când urcă pe scenă, actorul îşi asumă o condiţie a efemerului. Câteodată, lucrul acesta e puţin trist. De cele mai multe ori, actorul e vesel şi-şi ascunde lacrima sub un zâmbet.
Timpul: Cum aţi descrie, în câteva cuvinte, piesa „Mic şi-al dracu“?
Maia Morgenstern: Ca pe un spectacol care sperăm să aducă-n atenţia publicului felul în care se făcea umorul altă dată, fără să devenim nostalgici. Aşa era şi poate că nu e rău să ne amintim. Nu noi am inventat roata vremii sau gluma decoltată. Glume s-au făcut mereu dar parcă odată era mai multă subtilitate, perdeaua sub care se ascundeau glumele, subînţelesurile şi echivocurile era puţin mai groasă, mai densă.
Timpul: În cariera dv. aţi interpretat multe personaje. Care v-a rămas cel mai aproape de suflet?
Maia Morgenstern: De ce nu mă întrebaţi care mi-a rămas cel mai departe de suflet? Nu pot răspunde. Au fost personaje de care poate m-am apropiat greu, care nu mi-au fost la îndemână, care nu mi-au adus de la început încrederea tuturor. Dar am mers mai departe.
Timpul: Acum câţiva ani, aţi apărut în controversatul film al lui Mel Gibson, „Patimile lui Hristos“. Ce-a însemnat pentru dv. acel rol?
Maia Morgenstern: A fost un moment de mare bucurie şi de mare emoţie pentru mine. A fost o confruntare cu un personaj pe cât de complex, pe atât de solicitant. Am lucrat cu un regizor excepţional şi cu o echipă de artişti pe măsură.
Timpul: Faceţi parte din cercul select al actorilor români care au jucat în asemenea producţii. Sunt aceste apariţii dovezi ale valorii teatrului românesc?
Maia Morgenstern: Cred că, în România, sunt mulţi actori buni. Nu-i vreme acum pentru a aminti numele tuturor. A juca sau nu în producţii internaţionale ţine de hazard. Mulţi nu au jucat în producţii atât de cunoscute, de o faimă atât de mare. Dar asta nu-i împiedică să fie mari actori şi să ducă mai departe flacăra culturii şi teatrului atât în România, cât şi în fiecare loc în care merg.
Timpul: Este teatrul o oglindă a societăţii?
Maia Morgenstern: Da, cu siguranţă este. Şi asta n-am spus-o, ci altcineva care mă depăşeşte. A spus-o marele Shakespeare.
Timpul: În încheiere, adresaţi câteva cuvinte pentru publicul reşiţean.
Maia Morgenstern: Îi mulţumesc din suflet că a venit la teatru în această seară, ca să fie alături de noi şi să vadă acest spectacol. Reacţia sa ne-a încărcat de energie şi ne responsabilizează. Suntem mândri de publicul de la Reşiţa şi îi suntem recunoscători. Florile pe care noi, actorii, le-am oferit publicului la final n-au fost ceva spontan. Acesta este scopul: a împărţi o floare şi-un zâmbet pentru ca scena să fie un loc al bunului simţ şi al dorinţei şi bucuriei de a dărui.
Carte de Vizită:
Data naşterii: 01.05.1962.
Locul naşterii: Bucureşti.
Studii: Academia Naţională de Teatru şi Film (1981-1985).
Stare civilă: căsătorită de două ori, trei copii.
Activitate: Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti, Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale“.