Numai că primăria, proprietarul „bijuteriei“, încă nu s-a hotărât unde va fi noul deponeu şi nici nu a pregătit strategia de închidere şi ecologizare a marelui poluator al municipiului.
Adică o groapă de gunoi de 11,6 hectare în care pot fi depozitaţi până la 3,56 milioane metri cubi de deşeuri. Aceste aspecte au fost discutate în cadrul şedinţei de ieri, 25 iunie, a Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice.
Prezent la şedinţă, viceprimarul Tiberiu Pădurean s-a referit la primii paşi legaţi de închiderea actualei haldine. „Sperăm că, până în august, vom putea rezolva problema captării biogazului. Apoi urmează proiectul de procesare a deşeurilor la faţa locului“, a declarat Pădurean. Din spusele sale mai reiese că, în prezent, se poartă discuţii cu o firmă româno-italiană de profil, care poate asigura captarea biogazului fără nici un ban din partea Primăriei Reşiţa.
„În plus, pentru următorii zece ani, avem asigurat iluminatul public fără bani“, a mai precizat viceprimarul, care a ţinut să sublinieze importanţa implicării populaţiei. Primăria nu s-a ocupat nici de întreţinerea haldinei, demers asigurat de utilizatorul acesteia, Prescom S.A. Printre altele, Prescom-ul a adus şi 400 de eurocontainere pentru colectarea selectivă a deşeurilor, demers absolut necesar în perspectiva reciclării acestora.
Molozul, pe oriunde
Mai este însă mult de lucru cu mentalitatea oamenilor care nu înţeleg că în containere trebuie să fie ceea ce scrie pe ele, după cum a punctat Pădurean. Iar o problemă spinoasă este cea a ridicării şi depozitării molozului rezultat din amenajările interioare. Autorităţile au prevăzut o zonă situată între km 7 şi km 8, unde va fi depozitat pământul escavat şi molozul.
Rămâne problema ridicării acestuia, demers de care Prescom se poate ocupa contra unui tarif separat de taxa de salubritate pe care o plăteşte fiecare. Doar că cetăţenii aruncă molozul pe unde vor. O soluţie ar fi ca, după eliberarea autorizaţiei pentru efectuarea de amenajări interioare, să fie anunţate şi autorităţile abilitate să ridice molozul iar preţul transportului molozului ar putea fi inclus în costul autorizaţiei.
În şedinţa de miercuri au fost apreciate eforturile depuse la Oraviţa şi Caransebeş, acolo unde societăţile care asigură curăţenia beneficiază de fonduri PHARE. La polul opus se situează Bocşa, oraş a cărui secţie de salubritate nu are licenţă de operare.