REȘIȚA – Sunt cele două volumele lansate în cadrul primului eveniment literar al anului la Centrul Cultural „Școala Pittner“!
Dincolo (sau dincoace) de scrierile sale, Vasile Ernu (foto, dr.) le era deja cunoscut reșițenilor, cel puțin celor cu preocupări culturale, întrucât în ultimii doi ani a stat „vreo trei luni pe aici, cap-coadă puse“, timp în care a scris mult nu doar despre Reșița, ci și despre Caraș-Severin. A revenit, joi, pentru a-și prezenta publicului cititor volumul „Generația canibală“ (Polirom, 2024), carte în care explorează tensiunea dintre a fi și român și basarabean în anii tranziției de după căderea regimurilor comuniste și dizolvarea Uniunii Sovietice, ca o continuare a celei analizate în precedentele „Sălbaticii copii dingo“ (2021) sau „Născut în URSS“ (2006), anume a tensiunii dintre a fi și moldovean, și membru al imperiului sovietic. Ernu chiar s-a născut în URSS, în 1971 la Odesa (RSS Ucraineană), dar și-a făcut studiile universitare în România în anii ‘90, la Iași și la Cluj.
„Îmi face plăcere să revin. În primul rând pentru că aici am descoperit o mulțime de lucruri despre care nu știam. În al doilea rând, este o zonă neașteptat de ofertantă pentru ceea ce fac eu, ca scriitor, cercetător. De data asta s-a combinat utilul cu plăcutul, în sensul că aveam drum în direcția asta și am făcut o lansare de carte cu prietenul meu Bogdan Alexandru Stănescu.“, a explicat Vasile Ernu. În schimb, având în vedere că, în partea asta de țară, „BAS“ (foto, centru) și-a lansat până acum toate cărțile la Timișoara, acesta a apreciat drept „un miracol“ faptul că a ajuns la Reșița. A adus cu sine mai multe cărți, între care „Soarele negru“ (2024) și „Abraxas“ (2023), cea prezentată fiind însă „Peștii cubanezi – Un secol în eseuri“ (Trei, 2025).
Avându-l ca moderator pe consilierul cultural al Primăriei Reșița, Dorinel Hotnogu, cei doi scriitori au purtat un dialog relaxat (ușor acaparat de volubilul Vasile Ernu) atât despre cărțile și temele pe care le abordează, cât și despre materializarea literară a prieteniei lor de lungă durată. Cât despre „Peștii cubanezi“ ai lui Bogdan Alexandru Stănescu, autorul își compară volumul cu „un acvariu în care te poți refugia, în cazul de față, alături de mari eseiști ai secolului XX“. Născut în 1979 la București, acesta mărturisește că titlul face trimitere la „niște timbre colorate care ajungeau la noi în anii ‘80, ce reprezentau pești exotici. Pentru mine, erau o pată de culoare în acele vremuri. Le asociam și cu celebrele bomboane cubaneze care erau foarte bune.“ Un detaliu foarte interesant pentru cei care-și mai amintesc de Reșița industrială de atunci, pentru că în materie de asocieri, când aminteai de Cuba, gândul îți fugea la țigări și la rom, nicidecum la bomboane.
JCS-Walter Fleck
