Caraş-Severin, Romania

Despre disputele create de Furnalul nr. 2 din cadrul TMK, ziarul Timpul a scris. Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu vrea să salveze acest obiectiv, în timp ce primarul Reşiţei îl vrea demolat.

Problema aceasta a fost dezbătută şi la ultima şedinţă a Colegiului Prefectural, în cadrul căreia directorul DCCP, a precizat că dosarul privind declasarea furnalului numărul 2 a TMK, este în dezbatere la Comisia Naţională de Specialitate: „Instituţia noastră a decis că acest monument nu poate fi declasat. Face parte din patrimoniul naţional, adică este o parte a trecutului nostru“, a precizat dna Ada Chisăliţă. Ideea este susţinută şi de subprefectul judeţului, Petru Albert Sereş, care consideră că „ acest furnal face parte din patrimoniul naţional şi ar trebui să apreciem lucrurile care ne reprezintă“.

Articolul „Furnalul emite dispute“ a stârnit diverse reacţii din partea vizitatorilor portalului nostru.

***

După furnalul nr. 1 ar urma, firesc, nr. 2. Ar fi păcat şi ireparabil, deoarece a dărâma e relativ uşor, a construi/reconstrui/întreţine cere şi bani însă, mai ales multă muncă şi entuziasm. În alte ţări o asemenea „comoară“ este ţinută la mare preţ (vezi de ex. la Leoben/Donawitz). Este greu de înţeles ce motivează lăsarea în paragină sau „distrugerea“ unor obiective industriale cum ar fi căile ferate forestiere (Secu-Anina si altele), şoselele montane ale UDR, etc. Aştept cu îngrijorare când se va decide desfiinţarea liniei ferate Anina-Oraviţa…(European Iron Trail)

***

Furnalele au ajuns să fie simbolul Reşiţei. Nu putem să ne distrugem simbolurile. Patrimoniul are dreptate. (Cristian)

***

Distrugeţi tot…Atâta ştie Statul Român. (Anonim)

***

Stimată redacţie,
În disputa legată de furnal, mulţumindu-vă pentru obiectivitatea relatărilor, îndrăznim să vă supunem atenţiei şi un document emis de serviciul nostru în 2006, privind radioactivitatea cu pricina. Poate, serveşte la informarea mai largă a publicului, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, dosarul cu solicitarea de declasare a Furnalului este în lucru şi opiniile publicului interesează în completarea lui. Mulţumesc. (Ada Chisăliţă)

Nina Curiţa

[email protected]

 

Către

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI REŞIŢA

SERVICIUL PENTRU AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM

Ref.: adresa nr. 2098/2006 – starea Furnalului nr. 2 Reşiţa

Răspuns la solicitarea Dumneavoastră şi văzând adresa CNCAN nr.

20279/22.11.2006, prin prezenta vă facem cunoscute următoarele:

 

  1. Furnalul nr. 2 din proprietatea sc TMK Reşiţa – S.A. este înregistrat ca obiectiv protejat prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate, punctul l) Arhitectura industrială; amenajări căi de comunicaţie, subpunctul 2 {l)2} – sub denumirea Furnal. Urmare a prevederilor acestei legi, s-a întocmit documentaţia de urbanism (cf. Art. 5 ) – Studiu de delimitare zonă protejată Furnal 2 (Proiect nr. 4436/2004 – emitent:  s.c. CASE S. A. Reşiţa);
  2. Furnalul nr. 2 Reşiţa este înregistrat în Listamonumentelor istorice 2004 (aprobată prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor, nr. 2314/2004 şi publicată în m. Of. 646 bis/2004), cod CS-II-m-A-10900, fiind supus prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, modificată şi completată prin Legea nr. 259/2006.
  3. La acest moment, deţinătorul acestui obiectiv de patrimoniu cultural naţional, respectiv, de obiectiv protejat prin efectul a două legi, prin adresa (sub semnătura d-lui director general executiv, dr. ing Ioan Romulus) şi documentaţia înregistrate la noi sub nr. 397/05.10.06, a solicitat declasarea furnalului. Cu menţiunea că o astfel de solicitare a fost prezentată şi în luna martie a.c., iar Comisia regională 5 a monumentelor istorice nu a fost de acord cu declasarea, vă facem cunoscut că documentaţia a fost transmisă spre analiză la nivelul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, dată fiind categoria de importanţă naţională (A), în care se înscrie monumentul. În referatul de oportunitate elaborat de serviciul nostru ca parte din documentaţia prevăzută de lege pentru clasarea/declasarea obiectivelor istorice, ne-am exprimat dezacordul faţă de solicitarea de declasare.

Ca atare, la acest moment, obiectivul NU A FOST TRECUT ÎNTR-UN SIT (site ? – în adresa CNCAN) MUZEAL, aşa cum deducem că s-a înţeles la nivelul CNCAN, ci ESTE obiectiv protejat, Legea nr. 5/2000, respectiv, Legea nr. 422/2001, făcând limpede referire la obligaţiile ce revin deţinătorului pentru conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a unor astfel de bunuri;

În plus, date fiind obligaţiile de completare a documentaţiei la solicitarea de declasare, deţinătorul a  depus la serviciul nostru EXPERTIZA TEHNICĂ la Furnal nr. 2 (Proiect nr. 66297/ septembrie 2006, întocmit de IPROMET S.A.), care nu face nici o referire la existenţa surselor radioactive menţionate în înştiinţarea sc TMK Reşiţa către CNCAN.

Dacă aceste surse există, după ştiinţa noastră, ar fi produs efecte nocive încă din anul închiderii definitive a producţiei la acest furnal  /1990, dată la care s-a oprit întreg fluxul tehnologic cocserie-aglomerator-furnal-cuptor Siemens Martin/, ori nu credem că autorităţile de mediu de la nivel teritorial sau naţional nu ar fi impus măsurile specifice la data respectivă sau, cel mai târziu, în anul 2004, când fostul sc CSR Reşiţa S. A. a solicitat şi a obţinut toate avizele pentru demolarea Furnalului nr. 1 (situat în vecinătatea imediată a Furnalului nr. 2).

Cu precizarea că la data ultimei modernizări (1986), s-a realizat „înzidirea completă cu blocuri carbonice a vetrei şi realizarea unei instalaţii de răcire a acesteia cu aer” – ca una dintre căile de protecţie a mediului – (cf. Expertiza tehnică antemenţionată) ,

Vă asigurăm de întregul nostru interes în conservarea acestui obiectiv – ca document de arheologie industrială care pune în lumină contribuţia Reşiţei la industria europeană – , precum şi de posibilitatea de a vă pune la dispoziţie documentaţia pe care o deţinem referitoare la Furnalul nr. 2, printre puţinele furnale înalte care mai pot fi identificate „in situ” în Europa de astăzi,

Director executiv,

dr. Ada Mirela Chisăliţă