Jurnal CS: Flavius, te-ai aşteptat la această medalie, la Londra?
Flavius Koczi: Sincer, nu mă aşteptam, dar mă gândeam că trebuie să îmi fac treaba şi totul o să fie bine.
Jurnal CS: Ce ai simţit înaintea celei de-a doua sărituri?
F.K.: Eram foarte încrezător în şansele mele. Ştiam că trebuie să am o aterizare bună, pe picioare. Având şi cea mai mare notă de plecare din concurs, după Marian Drăgulescu, ştiam că va veni şi medalia.
Jurnal CS: Ai oferit, împreună cu Marian Drăgulescu, o imagine emoţionantă după ce aţi câştigat medaliile la sărituri…
F.K.: Într-adevăr, dacă vă referiţi la gestul nostru de a urca pe masa de sărituri, cu steagul României în mână. Ne-am îmbrăţişat şi am făcut semnul victoriei. Săriturile sunt un aparat la care suntem specialişti. Am fost deasupra tuturor, la Londra.
Jurnal CS: Ce au spus antrenorii, colegii?
F.K.: Toţi au fost bucuroşi, m-au felicitat şi pot să zic că am nişte colegi excepţionali. Pentru mine, personal, este o mare realizare, să fiu pe un podium mondial, alături de campionul Marian Drăgulescu.
Jurnal CS: Ai primit felicitări din partea oficialităţilor?
F.K.: M-au felicitat Octavian Morariu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Elisabeta Lipă şi Viorica Susanu, de la clubul la care activez, Dinamo, domnul antrenor Grecu, fost coordonator al lotului olimpic. Toată lumea s-a bucurat alături de mine pentru această medalie. Alături de alţi colegi, am fost primiţi la Palatul Cotroceni, de preşedintele Traian Băsescu, iar mie mi s-a conferit Ordinul „Meritul Sportiv“, clasa a III-a.
Jurnal CS: Puteai obţine şi o medalie la cal, aparat la care ai fost campion european în 2006?
F.K.: La cal era puţin mai greu, fiind şi un aparat dificil. În plus, nu am evoluat la cel mai înalt nivel, dar şi un loc şase în finala mondială este un rezultat mulţumitor pentru mine.
Jurnal CS: Gimnastica îţi ocupă cea mai mare parte a timpului tău. Este un sport frumos, văzut din exterior, şi doar un gimnast ştie cât are de „tras“ pentru a ajunge la aceste performanţe. Mai ai şi timp liber? Când vei veni acasă, la Reşiţa?
F.K.: Deocamdată, mai sunt diverse concursuri, prin Europa. Nu ştiu exact programul, sunt şi etape de Cupă Mondială. De-abia în luna decembrie vom avea şi noi liber, şi atunci voi veni cu siguranţă la Reşiţa, să fiu alături de familia mea, de sărbători.
Jurnal CS: Te-ar tenta o revenire definitivă în oraşul în care ai început gimnastica, pentru a activa aici ca antrenor, de exemplu?
F.K.: Nu se ştie niciodată, nu pot spune acum, depinde de mai multe lucruri. Probabil că într-o bună zi mă voi întoarce acasă, la Reşiţa. Iubesc gimnastica şi îmi iubesc oraşul natal.
Jurnal CS: Aşa este. Aveai lacrimi în ochi în urmă cu şase ani, când lotul naţional de juniori, din care ai făcut parte, s-a mutat de la Reşiţa, la Bistriţa.
F.K.: Viaţa merge înainte, cu bune şi rele. Suntem sportivi, ne adaptăm situaţiei. Am 22 de ani, sunt în lotul olimpic şi activez la clubul Dinamo Bucureşti. Mă pregătesc şi mă perfecţionez continuu, pentru că cerinţele sunt din ce în ce mai mari în gimnastică.
Jurnal CS: Ce îţi doreşti cel mai mult acum?
F.K.: Să fiu sănătos, să mă pot antrena şi să pot participa cu succes la viitoarele competiţii. Sper să nu dezamăgesc pe nimeni. Rezultatele obţinute până acum mă obligă să menţin ştacheta sus. Nu mă gândesc încă la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, mai e până acolo, mai avem europene, mondiale şi examenul calificărilor la Olimpiadă. Sper că va fi bine.
Jurnal CS: Mult succes!
F.K.: Mulţumesc.
CARTE DE VIZITĂ
Flavius Koczi
Data şi locul naşterii: 26 august 1987, Reşiţa.
Starea civilă: necăsătorit.
Performanţe: În 2005 a fost promovat la lotul olimpic, iar 2006 a devenit campion european la cal cu mânere.
Marian Cărăvan
[email protected]