Teodora Marişescu este o fetiţă cu bucuriile şi speranţele oricărui copil de 10 ani. Marea sa pasiune este dansul.
În vârtejul minunat de sunet şi mişcare, alunecând pe notele muzicii, atunci ea se simte cel mai bine. Câţi dintre noi nu-şi amintesc zîmbetul lui Fred Astaire în momentele sale magice de dans?
„Mă simt minunat în lumina reflectoarelor, acolo simt că trăiesc. Nu am emoţii decât atunci când dansez ceva pentru prima oară“, spune fetiţa. Lui Teo îi plac şi dansurile moderne, însă adevărata sa dragoste o reprezintă cele populare. „Îmi plac pentru că ele reprezintă tradiţia noastră. Sunt minunate, însă tinerii de astăzi nu mai sunt interesaţi de ele, nici de orice altceva ce are legături cu folclorul. Pleacă în alte ţări, se căsătoresc şi uită de toate legăturile, de toate obiceiurile noastre“.
Spune toate aceste lucruri cu privirea uşor visătoare. Însă are o maturitate care ar putea părea uşor şocantă la un copil de 10 ani. La vârsta la care copiii se gândesc doar la distracţie, Teo ştie ce ar vrea să facă dacă ar putea. Şi nu se gândeşte la ea. „Aş vrea o lume fără droguri. Aş vrea să am puterea să împiedic suferinţa pe care o aduc acestea. Să nu mai văd copii care suferă din cauza lor“.
Viaţa lui Teo nu este una uşoară. Dansurile îi ocupă foarte mult timp, însă nu în dauna învăţăturii. Este premiantă şi a participat la multe concursuri. Singura sa zi liberă este miercurea.
Când la televizor vedem elevi şi părinţi care se lamentează de programul prea încărcat sau de ghiozdanul prea greu, Teo nu se plânge. Pentru ea, fiecare greutate este o simplă provocare pe care o poţi depăşi cu zâmbetul pe buze.
Şi, de ce nu, în paşi de dans.
Nina Curiţa