După ce în războiul din Vietnam forţele aeriene americane (US Air Force) au descoperit că aparatele lor scumpe, sofisticate şi grele (F-4 Phantom II sau F-105 Thunderchief) nu dădeau randamentul aşteptat în faţa mult mai ieftinelor şi mai agilelor MiGuri de provenienţă sovietică, s-a luat decizia producerii unui avion uşor, cu accentul pe costuri reduse şi agilitate sporită, destinat obţinerii superiorităţii în luptele aeriene.
Primul prototip al viitorului F-16, YF-16, construit de General Dynamics, a zburat pe 2 februarie 1974. Primul aparat de serie, un F-16A, a zburat patru ani mai târziu.
F-16 este un aparat monomotor, supersonic, destinat iniţial exclusiv ca interceptor, dar reprofilat ulterior ca avion multirol. A fost primul aparat bazat în întregime pe tehnologia fly-by-wire, în care vechile legături mecanice între comenzile pilotului şi suprafeţele de comandă ale aparatului au fost înlocuite prin cabluri ce transmit semnale electrice. De asemenea, a fost şi primul avion intenţionat conceput ca instabil din punct de vedere aerodinamic, ceea ce a dus la o manevrabilitate extraordinară. De altfel, escadrila de demonstraţii a USAF, Thunderbirds (ce a putut fi văzută şi în România), este dotată cu F-16.
Ca armament, F-16 dispune de un tun intern model M61 Vulcan, calibrul 20 mm, cu o rezervă de 511 proiectile, precum şi de 11 puncte de acroşaj sub fuselaj, sub aripi şi la capetele lor. Poate duce o întreagă gamă de rachete aer-aer sau aer-sol (ghidate prin infraroşu sau radar), bombe (ghidate şi neghidate), rezervoare externe de combustibil sau echipamente electronice. Dispune de aparatură radar şi electronică modernă, iar unele variante şi de sisteme de vedere pe timp de noapte. Propulsat de un motor turbofan cu postcombustie Pratt & Whitney F100-PW-200, este capabil să atingă viteze de peste Mach 2.
Produs în peste 4.400 de exemplare, F-16 se află în dotarea a 25 de state din întreaga lume, România urmând a fi cel de-al 26-lea utilizator al „Fighting Falcon“. USAF nu mai achiziţionează acest tip de avion, intenţionând să-l înlocuiască cu F-35 Lightning II începând cu 2035.
Istoria operaţională a aparatului este una bogată, majoritatea conflictelor în care a fost implicat desfăşurându-se în Orientul Mijlociu şi Apropiat. Printre campaniile la care a participat se numără războaiele din Irak, operaţiunile de menţinere a păcii din Balcani sau războiul din Afganistan. Au existat chiar şi incidente în care, de ambele părţi, au fost implicate F-16, pe fondul conflictului dintre Grecia şi Turcia, ambele având în dotare acest avion. Într-un astfel de caz, pe 23 mai 2006, două F-16, unul grecesc şi unul turcesc, s-au ciocnit în largul Mării Egee. Ambele aparate au fost pierdute, pilotul grec decedând.
Însă, nu toate misiunile F-16 s-au încheiat astfel. De-a lungul timpului, s-a dovedit că este un aparat solid şi de încredere, chiar dacă în clipa de faţă este depăşit de mai noile (dar şi mult mai scumpele) avioane de ultimă generaţie gen F-22 Raptor, MD Rafale sau Eurofighter.